vineri, 9 martie 2012

Dragostea în era post-romantică

În anul în care mayaşii au prevestit că lumea se va sfârşi, unii îşi reconsideră atitudinea vizavi de relaţii. Pentru mulţi, celibatul a devenit mai confortabil decât traiul legalizat în doi.
Oare anul acesta îşi vor găsi jumătatea mult-visată, oare relaţia în care se află va trece testul timpului sau oare ce să facă pentru a avea mai multă armonie în cuplu? Sunt câteva dintre întrebările legate de viitor ale multora. Dar pentru a se putea gândi la vremea ce vine, trebuie mai întâi să înţeleagă prezentul, respectiv ce-şi doresc de la o relaţie.

Psihologi americani sunt de părere că am păşit într-o eră „post-căsătorie", în care oamenii îşi pierd tot mai mult interesul faţă de această instituţie „desuetă". Afirmaţiile sunt susţinute de cifre, care arată că 40% din americani consideră „depăşită" căsnicia, procentul fiind de peste  50% în rândurile celor sub 25 de ani.Potrivit unui studiu dat publicităţii la sfârşitul anului trecut de către prestigiosul institut american Pew Research Center, doar 51% din populaţia adultă a SUA se află într-o uniune legalizată, iar tendinţa arată că, în mai puţin de cinci ani, cei necăsătoriţi vor deveni majoritari. Şi nu este vorba de un fenomen specific american, notează cercetătorii institutului Pew, care subliniază în raportul lor că  aceeaşi tendinţă se observă şi la nivel european, citând datele unui recent raport al  Naţiunilor Unite.

Ce mai înseamnă să fii în rândul lumii

În ceea ce-i priveşte pe cei care au trecut deja prin experienţa unui divorţ, atitudinea acestora faţă de căsătorie este şi mai sceptică, doar 26% din cei intervievaţi afirmând că ar fi dispuşi să mai încerce o dată.

Bucureşteanca Liliana N. (35 de ani) se numără şi ea printre cei care nu mai cred în căsătorie, chiar dacă a fost cândva măritată, pe când era încă în facultate. „A fost o pasiune fulgerătoare şi ne-am căsătorit la patru luni după ce ne-am cunoscut. Un an mai târziu am ajuns la concluzia că n-avem mai nimic în comun şi ne-am despărţit", povesteşte femeia.

Astăzi, ea are un serviciu bun, munceşte foarte mult şi se consideră realizată din punct de vedere financiar. „Sunt foarte mulţumită de viaţa mea şi nici nu-mi pun problema că ar trebui să intru şi eu în rândul lumii, cum mi se tot spune pe la reuniunile de familie. Am ajuns să evit ocaziile de genul acesta ca să nu mai aud tot felul de mătuşi şi verişoare care-mi urează «să mă vadă mireasă», ca şi cum aş fi bolnavă şi speră să mă fac sănătoasă", spune Liliana.
Mii de tinere îşi caută zilnic dragostea pe site-urile de matrimoniale Fotografii: shutterstock
De ce a scăzut apetitul pentru căsătorie? Răspunsul e simplu, susţine scriitoarea americană Pamela Haag: pentru că au dispărut foarte multe dintre imperativele care în urmă cu 50 de ani îi împingeau pe oameni să intre într-o astfel de uniune. Femeile nu mai depind financiar de bărbaţi şi nici nu trebuie să fie măritate pentru a avea o viaţă sexuală sau copii.

De partea cealaltă, bărbaţii nu mai au nevoie de o soţie pentru a fi consideraţi oameni respectabili sau să fie bine priviţi la locul de muncă. Nici măcar nu se mai pune problema că trebuie să fie însuraţi pentru a dovedi că nu sunt homosexuali, observă autoarea volumului „Despre căsătorie, confidenţial", apărut anul trecut.

Autoarea a intervievat sute de cupluri şi celibatari, iar concluzia ei este că oamenii „vor să creadă" încă în virtuţile căsătoriei, dar văd această relaţie drept ceva foarte diferit de forma sa tradiţională. Căsătoria  post-romantică este mai apropiată de o prietenie, în care cei doi sunt mai degrabă parteneri sau colegi. „Ne dorim acea stabilitate, acea tovărăşie şi toate micile gesturi de generozitate, afecţiune şi intimitate ce derivă din a împărţi o casă cu cineva", spune Haag.

Pe de altă parte, mulţi dintre cei care se proclamă total indiferenţi faţă de ideea căsătoriei îşi schimbă atitudinea când în relaţia respectivă apare un copil. Atunci, căsătoria este văzută mai degrabă ca un acord pentru a creşte respectivul copil împreună, cei doi soţi fiind prea puţin interesaţi de ideea de căsătorie ca relaţie monogamă ori de avantajele financiare.

Studiile arată că pătura societăţii în rândurile căreia declinul căsătoriilor se remarcă este cea a oamenilor cu mai puţină educaţie şi cu venituri mici. În rândurile celor cu studii superioare, numărul căsătoriilor este mai ridicat, în schimb aranjamentele domestice sunt dintre cele mai variate. „Ne improvizăm noi roluri şi noi priorităţi matrimoniale. Asemenea unei fiinţe vii, căsătoria nu poate supravieţui decât prin evoluţie", conchide scriitoarea.

Idealismul sabotează căsnicia

„Căderea în desuetudine a instituţiei matrimoniale are la bază două tipuri de schimbări, cele socio-economice - cum ar fi industrializarea avansată, civilizaţia urbană şi pătrunderea în masă a femeilor pe piaţa muncii -, precum şi cele culturale, printre care declinul valorilor religioase tradiţionale, pluralismul ideilor, afirmarea autonomiei individuale şi a idealului iubirii romantice", explică psihologul Cristina Luca.
„Pentru totdeauna“ din ziua căsătoriei a devenit „pentru ceva timp“
În mod paradoxal, se pare că tocmai descoperirea individualismului afectiv şi faptul că, în societatea modernă, am pus idealul iubirii romantice la baza uniunii matrimoniale sunt factorii principali ce au dus la fragilizarea acestei instituţii, la decăderea sa, mai arată specialistul.

În trecut, lipsa iubirii într-o căsnicie nu ducea la desfacerea sa, pentru că normele sociale şi interesele economice nu permiteau acest lucru. „Astăzi însă, când se pune atâta preţ pe căsătoria din dragoste, aşteptările în ceea priveşte fericirea conjugală a cuplului şi a celor doi soţi în parte sunt foarte ridicate, astfel că, atunci când dragostea începe să pălească, şi căsnicia îşi pierde raţiunea de a exista", mai spune Cristina Luca.

"Astăzi aşteptările în ceea priveşte fericirea conjugală sunt foarte ridicate, astfel că, atunci când dragostea începe să pălească, şi căsnicia îşi pierde raţiunea de a exista.''
Cristina Luca psiholog

"Am ajuns să evit reuniunile ca să nu mai aud tot felul de mătuşi care-mi urează «să mă vadă mireasă», ca şi cum aş fi bolnavă.''
Liliana 35 de ani, Bucureşti

"Ne improvizăm noi roluri şi noi priorităţi matrimoniale. Asemenea unei fiinţe vii, căsătoria nu poate supravieţui decât prin evoluţie.''
Pamela Haag scriitoare americană

Căsătoria, aranjată de peţitoarea virtuală

În ultimele câteva decenii, cultura occidentală - cu toate filmele sale romantice, cărţile de dragoste şi muzica sa - a jucat un rol important în promovarea conceptului „mai întâi iubirea, apoi căsătoria". Ideea că un mariaj trebuie să fie bazat pe sentimente a reuşit să schimbe mentalităţi ancestrale în societăţi foarte ataşate de tradiţie, cum ar fi cele din Asia, în India în mod special.

Cu toate acestea, după ce au reuşit să exporte în întreaga lume idealul iubirii ca fundament al unei relaţii, se pare că tocmai occidentalii încep să nu mai pună atâta preţ pe sentimente şi să recurgă la căsătorii aranjate, fie de atotputernicul internet, fie de prieteni sau de familie.

În epoca pe care mulţi o numesc „post-romantică", numărul celor care-şi pun soarta în mâinile serviciilor matrimoniale online este în continuă creştere. De pildă, în cei 11 ani de existenţă, site-ul eharmony.com se laudă cu peste 20 de milioane de utilizatori înregistraţi, iar fondatorii săi spun că au facilitat, în medie, 236 de căsătorii pe zi. Dragostea ca-n filme are foarte puţin de-a face cu astfel de uniuni, care seamănă mai degrabă cu căsătoriile aranjate de pe timpuri.

Computerul decide

Rolul bătrânei peţitoare a fost luat de un chestionar riguros cu 500 de întrebări, botezat „sistem de detectare a compatibilităţii", cum este cel de pe site-ul matrimonial citat. Alegerea tovarăşului de viaţă este practic dictată de un computer care găseşte cei mai potriviţi pretendenţi pentru o persoană. Raţiunea este cea care dictează, nu sentimentele.

În multe din marile oraşe americane au apărut în ultimii ani agenţii matrimoniale, care se ocupă exclusiv de clienţi bogaţi. Spre exemplu, în Seattle, Christine Stelmak are o agenţie care se ocupă cu găsirea de partenere potrivite pentru bărbaţi cu o avere de peste 1 milion de dolari. Nu întâmplător, Stelmak a studiat atât psihologia, cât şi marketingul.

Tehnologia matrimonială

Cercetătorii caută noi moduri pentru a pune tehnologia în slujba celor care-şi caută jumătatea. Astfel, specialiştii de la Universitatea din Texas, Statele Unite ale Americii, au pus la punct aplicaţia InSync, un sistem de analiză lingvistică prin intermediul căreia se poate stabili dacă două persoane sunt compatibile, în funcţie de felul în care se exprimă.

O altă găselniţă tehnologică propune găsirea perechii potrivite pe baza asemănării fizionomiei. Ideea a apărut ca urmare a unui studiu realizat de specialiştii americani de la Universitatea din Illinois, care au ajuns la concluzia că oamenii se simt atraşi de persoane cu care seamănă întrucâtva sau care le amintesc de părintele de sex opus. Exploatând rezultatele acestui studiu, site-ul findyourfacematch.com le oferă utilizatorilor posibilitatea de a descoperi partenerul ideal prin analizarea a nouă trăsături faciale şi prin compararea acestora cu cele aflate în baza de date. În acest fel, vizitatorii site-ului pot găsi persoana cu care se aseamănă cel mai mult.

Iubire la a doua, a treia întâlnire...

Felul în care femeile din ziua de azi îşi aleg partenerii face de multe ori imposibilă apariţia fluturilor în stomac, adică a acelei emoţii care apare la prima vedere, când cineva îţi cade cu tronc. De pildă, Mihaela T. (32 de ani), care acum locuieşte în Bucureşti, a încercat mai întâi să-şi găsească perechea în nelimitatul spaţiu virtual. „Mi-am făcut la un moment dat conturi pe vreo două site-uri matrimoniale, şi chiar găsisem câţiva tipi care păreau simpatici, dar mi-a fost frică să mă duc la vreo întâlnire", îşi aminteşte Mihaela, o brunetă simpatică, plină de umor.

Ea nu a renunţat aşa uşor însă la a-şi găsi perechea şi a acceptat şi alte variante. „Prietenele mele atâta m-au bătut la cap, că până la urmă am acceptat o întâlnire cu un coleg de-al uneia dintre ele. Ce m-a convins a fost faptul că şi el era de pe lângă Braşov şi se lupta, ca şi mine, să-şi facă un rost în Capitală. Nu pot să spun că a fost dragoste la prima vedere, dar ne-am plăcut şi cu timpul am descoperit că ne potrivim unul cu celălalt", încheie ea.

Căsnicie cu preaviz

Şi cum căsnicia nu mai este o uniune pe viaţă, dovadă numărul tot mai mare de divorţuri, există şi propuneri pentru cazul în care dragostea se sfârşeşte. Tocmai pentru a-i scuti pe parteneri de inconvenientele emoţionale, dar şi financiare, un parlamentar din Ciudad de Mexico a venit toamna trecută cu o propunere de lege privind contractul de căsătorie cu scadenţa la doi ani.
Astfel, un cuplu se căsătoreşte şi, dacă este fericit, după doi ani trebuie să reînnoiască acel contract. În caz contrar, căsătoria se consideră dizolvată, iar bunurile (inclusiv copiii) se împart în conformitate cu termenii conveniţi la data când au spus „Da". Iniţiativa mexicanului Leonel Luna nu a fost deocamdată aprobată, însă ea este în profund acord cu concluziile psihologilor care spun că primii doi ani de căsnicie sunt hotărâtori pentru soarta unei relaţii.

O propunere şi mai radicală a fost avansată de psihologul american Robert Epstein, care a venit cu ideea că oamenii nu ar trebui să se îndrăgostească deloc. În opinia sa, oamenii ar fi mai fericiţi cu o uniune aranjată, dictată de factori socio-economici şi culturali, iar apoi ar învăţa să se iubească, fie prin simplul fapt că trăiesc împreună, fie cu ajutorul unor terapeuţi.