Sfârşit tragic pentru o doctoriţă din Roşiorii de Vede

Vestea că medicul de familie Rodica Mitrică şi-a găsit sfârşitul într-un mod tragic a căzut ca un trăznet asupra municipiului Roşiorii de Vede, miercuri dimineaţă. Corpul neînsufleţit al doctoriţei a fost găsit în jurul orei 7.30, lângă calea ferată, în zona gării din Rădoieşti, de un mecanic de locomotivă. Acesta a anunţat imediat autorităţile, iar la faţa locului s-au deplasat reprezentanţii Poliţiei TF din Roşiorii de Vede, care au demarat cercetările, iar corpul fără suflare a fost transportat la morga Spitalului Caritas din localitate pentru efectuarea necropsiei şi pentru stabilirea cauzelor exacte care au determinat moartea doctoriţei.
Rodica Mitroi a practicat mulţi ani medicina de familie în municipiul Roşiorii de Vede fiind cunoscută şi apreciată atât pentru profesionalism cât şi pentru calităţile umane deosebite. Deşi era prezentă zi de zi la cabinetul său situat în zona de centru a oraşului, doctoriţa era, de fapt, navetistă, având locuinţa în Bucureşti.
Dacă imediat după răspândirea veştii mulţi au fost înclinaţi să creadă că moartea doctoriţei Mitrică ar fi fost urmarea unui gest criminal al vreunui dezaxat pe care l-a întâlnit în tren, chiar de la primele cercetări a început să se contureze tot mai clar varianta sinuciderii.
Primul indiciu care i-a pus pe gânduri pe anchetatori a fost distanţa de circa şapte metri de calea ferată la care se afla cadavrul, ceea ce indica fie că a fost aruncată din tren, fie că s-a aruncat. Apoi, corpul nu era sfârtecat de tren, ci, întreg, în poziţie înconvoiată, cu răni pe o parte a feţei. La un examen mai amănunţit s-a constatat, însă, că avea gâtul frânt.
În apropierea cadavrului a fost găsită geanta în care erau portofelul cu bani şi carduri, precum şi actele doctoriţei, dar şi mai multe bilete de tren printre care unul care purta data de marţi, 26 aprilie, precum şi numărul trenului şi destinaţia. Astfel, anchetatorii au aflat că Rodica Mitrică a făcut ultimul drum cu un accelerat care trebuia să ajungă în Gara de Nord din Roşiorii de Vede, la ora 10,13. Călătoria s-a oprit, însă, mai devreme, în jurul orei 10.00, înainte de staţia finală. Iar corpul neînsufleţit a zăcut peste 20 de ore, în câmp, fără să fie găsit de nimeni.
În geantă a fost găsit şi telefonul doctoriţei Mitrică, numai că era închis, se pare, cu mult timp înainte de producerea tragediei. Deschis de poliţişti, acesta a afişat zeci de apeluri nepreluate şi de mesaje necitite. Majoritatea erau de la un bărbat numit Paulică, ce se pare că ar fi bănuit intenţiile doctoriţei. Aşa se face că în ultimul mesaj, bărbatul speriat că nu primeşte nici un răspuns, o anunţa că a început să o caute. De altfel, acesta a fost şi persoana pe care au contactat-o poliţiştii, după ce apelurile făcute la domiciliul doctoriţei au rămas fără răspuns.
La fel rămâne şi întrebarea ce a determinat-o pe doctoriţa Rodica Mitrică să se sinucidă. Apropiaţii spun că, de ceva timp, aceasta avea o stare depresivă care se accentua permanent. Mulţi au pus-o pe seama faptului că mama sa trebuia să facă o operaţie de inimă şi că nu prea se înţelegea cu tatăl. De asemenea, doctoriţa avea nişte probleme de sănătate, dar nu foarte grave, astfel încât să o determine să renunţe la viaţă.
Poate cercetările vor scoate la iveală ce a condus-o la gestul fatal, sau, poate, nimeni nu va şti, niciodată, de ce a luat această decizie.
Cert este că, în urma, sa, rămân multe cuvinte de apreciere şi multe lacrimi …

Plasticul care se repară singur, creat de cercetătorii elveţieni

Foto: green-report.ro

Cercetătorii elveţieni au descoperit un nou polimer cu ajutorul căruia materialul plastic ar putea să se repare singur, doar prin expunerea la razele ultraviolete, informează revista Nature, citată de Green Report.
Materialul revoluţionar descoperit de echipa lui Christoph Weder, de la Universitatea Fribourg din Elveţia, ar putea fi folosit în viitorul apropiat la fabricarea telefoanelor mobile, la vopseluri sau lacuri.

“Încercati doar să vă imaginaţi cum va creşte durata de viaţă la o serie de obiecte, atunci când pagubele pot fi remediate atât de uşor”, spune Weder.

Materialele care se repară singure nu sunt însă o noutate absolută. Multe astfel de plastice pot fi încălzite până când se topesc, astfel încât plasticul lichid se revarsă în suprafaţa căpată şi apoi se întăreşte.

Însă aceasta este o metoda rudimentară deoarece, dacă această căldură nu poate fi direcţionată cu precizie, întregul obiect se încălzeşte şi este afectat.

Însă cercetătorii de la Universitatea Fribourg folosesc o metoda mai delicată: după ce au produs o crăpătură adâncă în plasticul lor, aceştia l-au reparat cu ajutorul expunerii la razele ultraviolete. Lumina încălzeşte doar regiunea din jurul crăpăturii şi, în doar un minut, crăpătura dispare ca prin minune.


În cadrul testelor efectuate, cercetătorii au zgâriat o bucată de plastic de 400 micrometri şi după o expunere de 30 de secunde la ultraviolete, crăpătura a disparut.

Această metodă inteligentă de auto-reparare ar putea fi utilă în numeroase domenii, cum ar fi cel medical, al electronicelor şi cel al aplicaţiilor compozite.

FlyNano – un avion electric de 70 kg

Inginerul aeronaut finlandez Aki Suokas, a prezentat de curând la târgul german Aero 2011, un avion electric cu greutatea de numai 70 kg. Pentru că FlyNano este atât de ușor, a fost catalogat în categoria avioanelor ultraușoare, așa că nu ai nevoie de brevet de pilotaj pentru a zbura cu el.

Cheia este că fuselajul și aripile cu anvergura de aproximativ 5 m sunt făcute din compuși de fibre de carbon. FlyNanon are doar 3,5 m lungime și 1,5 m înălțime și prinde 140 km/h folosind 75% din putere. Și pentru că veni vorba de putere, motorul electric cu elice este extrem de silențios, fiind alimentat de baterii cu puterea de 20 kW. Dezavantajul? Nu poți zbura cu micuțul bărzăune decât vreo 40 km, ceea ce înseamnă că distracția nu durează nici măcat jumătate de oră. Altă bilă neagră ar fi faptul că FlyNano decolează și aterizează doar de pe apă. Eventuala dotare cu roți ar adăuga mult la greutatea avionului.
Există, totuși și două versiuni cu alimentare pe benzină, cu motoare de 24 cp și 35 cp și autonomie ceva mai mare, de 70 km.
Prețul unui FlyNano variază între 25.000 euro și 27.000 euro, dar trebuie să plăteși minimum 30% în momentul în care faci comanda. La acestea s-ar putea adăuga o cutie specială pentru transport și/sau depozitare ce costă 5.300 euro. Prețurile sunt fără TVA, dar cine ar putea opri un pasionat de zbor în drumul său către cer? Apropo de cer, plafonul maxim la care se poate ridica avionul este de 3.000 m. Totuși, s-ar putea să nu vrei să atingi limita asta. „Carlinga” pentru o singură persoană este descoperită.

Stiinta sau Dumnezeu

Hawking şi Dawkins sunt oameni de ştiinţă şi atei militanţi. Cele două etichete par să meargă bine împreună, atît de bine, încît mare parte din lumea contemporană occidentală le consideră de nedespărţit. Mai mult, există credinţa – pentru că nu e altceva decît o credinţă – că raţiunea însăşi îl exclude pe Dumnezeu. Am auzit de cîteva ori, din gura unor persoane educate, vorbele „ateu, ca orice om inteligent”. Am prieteni care refuză orice discuţie despre Dumnezeu, apreciind-o ca „inutilă, conversaţie de semidocţi”. Ideea că ştiinţa l-a omorît pe Dumnezeu i-a confuzionat şi pe mulţi credincioşi, care preferă să se refugieze în obscurantism, să nege cu totul ştiinţa, să respingă tehnologia, să dispreţuiască evoluţionismul, decît să caute împăcarea cu o tabără care nu e de fapt adversă. Creştinii care au aruncat primele pietre înspre Darwin, şi el, la acea vreme, un om credincios, au ţinut mai mult la literalitatea scrierilor biblice, la fetişizarea unui singur nivel de înţelegere, decît la acceptarea unui nou model de descriere a lumii. Astfel evoluţionismul a ajuns, printr-o neînţelegere, un fals duşman al credinţei.
Aceste neînţelegeri, una cîte una, au construit marele mit modern al ştiinţei-care-a-distrus-religia, iar acest mit are mai multe straturi :

Ştiinţa a apărut şi s-a dezvoltat împotriva creştinismului

„Biserica interzicea autopsiile şi disecţiile”, „Creştinismul a blocat progresul ştiinţelor naturale” sunt doar cîteva dintre miturile populare contemporane pe care istorici ai ştiinţei precum David C. Lindberg şi Ronald L. Numbers le demolează în cărţile lor. Ideea că, pînă să intervină ştiinţa, creştinismul îi ţinea pe oameni în întuneric e falsă. Numbers spune că „în Evul Mediu, aproape orice cărturar creştin ştia că Pămîntul e rotund şi chiar îi cunoştea, aproximativ, circumferinţa”. Existau, e adevărat, capi ai Bisericii care condamnau descoperirile ştiinţifice, precum cei care l-au declarat eretic pe Galileo şi l-au arestat la domiciliu, dar existau în acelaşi timp şi reţele sofisticate de călugări, un Internet al epocii, care conservau şi transmiteau dintr-o parte a lumii în alta informaţiile ştiinţifice.
Ştiinţa a explodat în Europa în secolele XVI şi XVII, într-o lume creştină, unde se credea că Universul e opera unei minţi raţionale şi poate fi înţeles de o altă minte raţională. Fără această credinţă în inteligibilitatea lumii, ştiinţa nu ar fi fost posibilă. Descoperirea legii gravitaţiei i-a întărit lui Newton credinţa în Dumnezeu, în ordinea lumii, în existenţa structurilor şi regularităţilor universului şi i-a reconfirmat încrederea în capacitatea minţii umane de a înţelege. John Lennox, matematician şi profesor de istoria ştiinţei la Oxford, afirmă că, în aceeaşi epocă, alte civilizaţii, precum cea chineză, care nu aveau această viziune de bază a lumii, deşi au făcut destule descoperiri importante, nu le-au dus mai departe.


Oamenii de ştiinţă sunt cu necesitate atei

Pentru a combate această prejudecată, nu e nevoie decît de o listă (şi încă una incompletă):
Johannes Kepler – astronom, autor al unei opere ştiinţifice revoluţionare. În cartea sa, Armonia lumilor, a afirmat încă de la început: „Sînt creştin”.
Robert Boyle – pionier al chimiei moderne („legea lui Boyle”), a scris cărţi religioase, meditaţii creştine.
Isaac Newton – un savant care nu mai are nevoie de nici o prezentare. „ Am convingerea fundamentală, spunea el, că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu, scrisă de oameni insuflaţi de Dumnezeu.” şi „Ateismul nu are sens”.
Michael Faraday – inventatorul generatorului electric şi al transformatorului, predicator al Evangheliei.
James Joule – fizician, cel cu al cărui nume e notată unitatea de măsură a energiei, întemeietorul termodinamicii (prima lege a termodinamicii contrazice ideea că universul s-ar fi putut crea singur, din nimic), creştin militant.
Louis Pasteur – a întemeiat microbiologia şi bacteriologia, a inventat vaccinarea, imunizarea şi pasteurizarea, s-a opus ideii de generare spontană a vieţii şi a susţinut că „ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu”.
Lord Kelvin – a sistematizat ştiinţa termodinamicii, a descoperit scara temperaturii absolute, a patent 70 de invenţii, nu vedea nici un conflict între ştiinţă şi Biblie.
James Clerk Maxwell – autorul teoriei electromagnetice, creştin devotat.
Aceştia sunt întemeietorii ştiinţei (iar Galileo Galilei şi Darwin ar fi putut intra pe această listă, în ciuda conflictelor cu Biserica). În secolul XX, au fost şi alte personalităţi ale lumii ştiinţei care şi-au exprimat orientarea spre misticism (Bohr, Einstein, Plank, Heisenberg, Schrodinger şi alţii), iar printre contemporani, sunt laureaţi ai Premiului Nobel precum fizicianul Charles Townes, fizicianul şi geneticianul Francis Collins, preşedinte al proiectului Genomul Uman, climatologul John T. Houghton, preşedinte al Societăţii Internaţionale pentru Ştiinţă şi Religie, şi alţii.
Interesant e că majoritatea acestor titani ai ştiinţei, profesionişti ai raţiunii, au fost creştini, nu doar teişti. Newton şi Pasteur, Townes şi Collins credeau şi cred nu într-o entitate abstractă care a dat un impuls lumii, ci într-un Dumnezeu viu, personal, în Iisus Hristos şi în toate învăţăturile creştine – ceea ce Richard Dawkins numeşte halucinaţie, delir.  Astfel, minţi ca ale celor de pe lista de mai sus dar şi ale unor personalităţi precum Pascal (probabilitate), Ramsay (chimie), Babbage (ştiinţa computerelor), von Braun (rachete spaţiale), Euler (calcul matematic), Mendel (genetică), care au inventat şi au proiectat întreaga tehnologie contemporană, au fost şi sunt halucinatorii. Medicamentele, computerele, avioanele, sateliţii, toate funcţionează pornind de la intuiţiile unor deliranţi, lumea contemporană a fost proiectată, în amănunt, de oameni care şi-au bazat întreaga viaţă şi gîndire pe o psihoză.
Credinţa atîtor genii ştiinţifice nu demonstrează automat şi adevărul acestei credinţe, dar demonstrează clar ignoranţa celor care consideră ateismul o consecinţă obligatorie a inteligenţei.

Copaci imenşi au fost transformaţi în coconi de către păianjen

Copaci imenşi au fost transformaţi în coconi de către păianjeni

Peisajul din Pakistan, provincia Sindh, este de-a dreptul şocant. Arborii au fost acoperiţi cu milioane de pânze de păianjen, spre uimirea oricărui vizitator.

Tabloul fantomatic a luat naştere în urma inundaţiilor din iulie 2010, din satul Sindh, când păianjenii s-au refugiat în copaci pentru a se adăposti din calea apelor dezlănţuite.



Copacii au ajuns să arate ca nişte coconi imenşi după ce, timp de 8 luni în care apa a băltit şi s-a transformat într-o mlaştină imensă, păienjenii au "brodat" cu grijă pânze de jur împrejurul casei lor.

Mulţi copaci au murit în urma procesului, probabil din cauză că lumina solară nu a mai ajuns la frunzele lor.



Deşi imaginea nu este neaparat încântătoare, uriaşele pânze de păianjeni le-au folosit locuitorilor din Sindh deoarece au funcţionat ca nişte plase pentru ţânţari. Dacă nu ar fi existat aceste pânze, răspândirea malariei ar fi fost mult mai mare, potrivit specialiştilor.