Ginul este o bautura spirtoasa cu ienupar. Produsul distilat se obtine prin redistilarea alcoolului obtinut din grau alb, caruia i s-a imprimat aroma cu ajutorul ienuparului. Plecand de la acest procedeu, ginul pare a fi vodka cu aroma specifica.
Se pare ca ginul a fost pentru prima data produs la inceputul secolului al XVII-lea in Olanda, desi unii cercetatori sustin ca inaintea acestei perioade, ginul exista si era produs in Italia. Prima intrebuintare a ginului a fost in scopuri medicale. Acesta se vindea in farmacii, pentru tratarea durerilor de stomac si a gastritelor. Chiar si ienuparul era utilizat ca aromatizant datorita efectelor medicale ale acestuia.Trupele britanice care luptau in Tarile de Jos in timpul razboiului de 30 de ani au descoperit savoarea ginului si au inceput sa aprecieze bautura si altfel decat in scop medical, cand au baut cantitati mici din aceasta pentru a se incalzi in conditiile vremii nefavorabile.
La intoarcerea in Anglia au adus cu ei si ginul, care desi exista deja aici, se vindea de doar in scopuri terapeutice. In scurt timp, aici s-a amplificat procesul distilarii acestui produs la scara larga, insa calitatea sa lasa de multe ori de dorit, astfel ca ginul se vindea contra unor preturi acceptabile. Bautura cea noua a devenit rapid foarte apreciata, mai ales in randul celor cu venituri mici.
In Anglia secolului al XVII-lea dreptul de a produce bauturi alcoolice era detinut doar de Company of Distillers. Compania a crescut calitatea ginului si implicit imaginea sa, contribuind totodata in domeniul agricol, prin folosirea unei cantitati semnificative de cereale.Lucrurile aveau sa se schimbe odata cu venirea la tron a regelui William al III-lea, in anul 1689. Acesta a initiat multe reforme, modificand inclusiv drepturile de distilare. Oricine ar fi dorit sa distileze alcoolul pentru a obtine gin, era obligat sa isi faca publice intentiile si sa astepte 10 zile pentru un raspuns oficial. Ginul a inceput sa fie produs la scara foarte mare, iar consumul a atins cote impresionante, depasindu-l pe cel de bere, deoarece aceasta era mai scumpa. Chiar si o parte din salariu era uneori inlocuita cu gin.
In anul 1729 a fost introdusa o licenta in valoare de 20 de lire pentru dreptul de fabricatie, precum si o taxa pentru revanzare. Acest lucru insa a daunat calitatii ginului, cel produs in conditii indoielnice devenind mai cerut decat ginul pur.
Anul 1730 gasea Londra cu un numar de 7000 de magazine care distribuiau gin. Abuzul de alcool devenea o problema grava, mai ales in randul populatiei sarace.The Gin Act reprezinta o lege introdusa la data de 29 septembrie 1739, prin care pretul ginului devenea prohibitiv de mare, in incercarea de a combate consumul ecesiv. Aceasta lege nu a functionat, din pricina revoltelor de strada create in Londra.
In acel moment se realizau cam 41 milioane de litri de gin, depasind cu peste 20 de ori productia anului 1690. Consumul estimat pentru fiecare adult era de apoximativ 50 de litri. Pe timpul „functionarii” legii ginului doar 2 distilerii au avut oficial dreptul de a fabrica aceasta bautura, cantitatea reala produsa fiind in continua crestere.
In 1742 o noua politica a fost insa introdusa. Preturile deveneau mari, dar rezonabile si un numar de taxe era introdus. Distileriile puteau sa produca gin sub stricta supraveghere si prin respectarea standardelor. Cam acelasi lucru se intampla si astazi in Anglia, prin acesta politica ginul fiind clasat la categoria bauturilor de calitate inalta.
Iata cum licoarea-minune a chimistului german, Dr. Sylvius, al carei scop fusese initial sa curete sangele, a devenit una dintre cele mai apreciate bauturi alcoolice. Dintre categoriile existente, dry gin, London dry, golden, Old Tom si flavoured gin, cel mai popular ramane dry gin.
Sursa : Yuppy.ro
