Multi oameni se rotesc aiurea intr-o incapere, ordoneaza obiecte pe rafturi sau aduna sosete aruncate pe covor cand poarta o conversatie la telefon, altii spala toaleta, uda flori sau bantuie prin casa ca si cum s-ar afla intr-o adevarata misiune. Chiar si atunci cand tinem receptorul la ureche asezati pe scaun, unii dintre noi avem tendinta de a mazgali pe orice bucatica de hartie sau de a da clikuri disperate pe ecranul computerului. Intrebarea ridicata de numerosi curiosi care se surprind facand asta este: e vorba aici de un tic nervos sau de un proces care tine mai degraba de natura creierului uman?
„De ce oare deambuleaza (n.r. – se plimba fara un scop precis, ratacesc) unii ca sa gandeasca mai bine?”, intreaba psihologul Mugur Ciumageanu. „Intrebati-l pe Aristotel, marele peripatetic (n.r. – obisnuia sa vorbeasca cu discipolii sai in timp ce se plimba), care genera intelepciune odata cu fiecare pas. Intrebati-i si pe unii dintre prietenii vostri, care rezolva probleme mai bine penduland de colo-colo prin camera, creionand gesturi ample care potenteaza ideea cu varful piciorului, prin rotirea capului, participind la creatie parca cu intreg corpul. De ce oare?”.
Inainte de a oferi raspunsul, e demn de mentionat ca, printr-o simpla cautare pe Google folosind termenii adecvati, aflam ca foarte multa lume si-a pus intrebarea: „De ce oamenii se plimba de colo-colo cand vorbesc la telefon?”. Pagini intregi de forumuri online au fost umplute cu experiente legate de acest obicei, printre care se numara si scenariul prezentat de Mugur Ciumageanu, dar si cu posibile explicatii – dat cu parerea, mai bine spus. Pana sa lamurim acest aspect, va prezentam o serie de exemple preluate de aici si aici.
* Este un pur comportament de pradator. E ca si cum ai ucide o gazela. Am ucis gazela/am raspuns la telefon. Vrea cineva sa incerce sa ma opreasca?
* Lucrez intr-o firma de suport tehnic si adesea stau in picioare [cand vorbesc la telefon], ma ajuta sa eliberez stresul pentru ca pot sa inhalez mai mult aer si sa inspir mai adanc fara sa par nervos. Daca stau incovoiat sau daca ma asez, par mai agresiv, daca stau in picioare in timp ce vorbesc cu un client enervant, par mai prietenos.
* Cred ca o conversatie ‘naturala’ ofera mai multi stimuli decat o conversatie telefonica – semne vizuale si asa mai departe. Cand vorbesti la telefon, nu ai parte de la fel de multi stimuli, asa ca creierul are nevoie de o supapa pentru a elibera ‘energia in plus’.
* Nu stiu de ce, dar ma plimb kilometri intregi cand vorbesc la telefon. Cred ca ma ajuta sa nu devin somnoros cand vorbesc la telefon. Oricat de iritiant ar fi pentru cei din casa, mi se pare foarte util sa fac asta. Fac mai multa curatenie si ma organizez mai bine in timp ce vorbesc la telefon decat in orice alte cazuri. Cateodata chiar las totul balta inainte sa vorbesc la telefon, pentu ca imi da ceva de facut.
* [Cand vorbesc la telefon], ma plimb prin casa si rearanjez obiecte pe rafturi, adun soseste, ud flori, tot felul de lucruri.
* Am observat ca atunci cand vorbesc la telefon, nu ratacesc prin casa, ma plimb de colo-colo ca si cum m-as afla intr-o nenorocita de misiune. Ma duc pana in bucatarie, deschid si inchid dulapuri, frigiderul, ma duc la fereastra, trag jaluzelele, ma uit afara. Ma duc si ridic hartii de pe masa si le aranjez. Ma duc in baie si deschid sertarul cu medicamente, spal toaleta, stropesc perdeaua de dus…* Eu ma rotesc prin casa. Daca raman blocat pe un scaun, ma foiesc.
* E vorba de o activitate de dislocare. Cand vorbesti la telefon, esti privat de orice indiciu vizual al conversatiei si iti creezi si tu putine. Asa ca pur si simplu trebuie sa faci ceva. Totodata, face sa para mai naturala conversatia, ca si cum ti-ai imagina ca persoana cu care vorbesti este in camera alturata, in afara ariei tale vizuale, si o urmaresti prin casa”.
* Exista cu siguranta un motiv. Telefoanele sunt incomode, iar unul dintre motivele principale este ca incerci sa obtii o forma de confort.
(Unii chiar calaresc elefanti cand vorbesc la telefon, dupa cum se poate vedea in imaginea de mai sus. Credit foto: Flickr/paul-simpson.org)
„Exista un gol care trebuie umplut la nivel cerebral? Un preaplin?”, revine Mugur Ciumageanu. „Sau creierul nostru genereaza strategii de distragere a atentiei, in asa fel incat ‘sa fie lasat in pace’ de restul stimulilor pentru a intra pe modul de rezolvare de probleme? Mai precis, de ce unii dintre noi gandesc mai bine si mai eficient daca isi misca corpul?”.
Psihologul ne prezinta doua exemple:
1. Alex se pregateste sa iasa din casa. Tocmai a primit un telefon si isi da seama ca va trebui sa faca un ocol in nordul orasului pentru a-i lasa sotiei un act pe care aceasta l-a uitat acasa. In living, inainte de a pleca, Alex isi creaza un traseu mental pe care va trebui sa-l parcurga pentru a nu-si da dramatic programul peste cap. Timp de doua-trei minute, strabate camera in lung si-n lat, cu ochii intredeschisi, ca intr-o mica transa, rezolvand mental problema unui traseu complicat. Apoi se incalta, coboara linistit la parter, se urca in masina si parcurge la propriu traseul prestabilit, reusind sa nu-si schimbe substantial programul din ziua respectiva.
2. Mariana vorbeste la telefonul mobil. Ii explica unei prietene cum ar trebui sa procedeze mai bine pentru a gasi adresa unui nou restaurant. Prietena este destul de dezorientata, asa ca Mariana se ridica in picioare si incepe sa umble sacadat prin camera. Fiecare reper nou pe care i-l da prietenei il verifica apoi, cu rabdare, solicitindu-i un rezumat. Pentru fiecare rezumat nou, Mariana mai face doi pasi prin incapere, ca apoi sa se intoarca pe acelasi traseu, intr-un du-te-vino reluat de trei sau patru ori in timpul discutiei. Pana la sfirsit, prietena pare sa fi inteles, iar Mariana se aseaza din nou la masa, cu senzatia ca a depus ceva efort.
Exista cel putin doua posibile teorii ce incearca sa explice aceasta nevoie de miscare a corpului atunci cand avem de rezolvat sarcini care nu sunt de rutina, spune Mugur Ciumageanu. Una dintre ele spune ca miscarea mobilizeaza o parte din resursele ce permit functiilor mentale superioare – precum gandirea executiva sau creativa – sa nu fie „distrase” de ceea ce ar putea fi irelevant. In alte cuvinte, „miscarea arde surplusul de irelevanta” si ii permite mintii sa fie mai eficienta. „Aceasta teorie, mai degraba speculativa”, explica psihologul, „analizeaza posibilele legaturi dintre diversele etaje ale mintii noastre, postuland ideea unui ‘pilot automat’ care misca corpul si ii permite mintii sa gandeasca mai eficient”.
O alta teorie analizeaza relatia dintre diversele module ale mintii noastre „superioare”. La nivelul lobilor prefrontali, unde prinde forma ratiunea, creativitatea si „umanitatea noastra foarte speciala”, exista o serie de module si submodule, dintre care nu toate se ocupa de ratiune. Unele ajuta mintea sa dobandeasca energie pentru combinatii, permutatii si asocieri. Aceste module prefrontale, preocupate de „apropiere” si de „indepartare”, alerteaza mintea noastra rationala, „actionand ca un soi de benzina speciala pentru motorul creatiei sau deciziei. Aici sunt coordonate emotii de tip curiozitate, iritare, anxietate si tristete”.
Exista studii ce arata ca putem “porni” aceste module cand ne miscam. Astfel, putem spune ca miscatul inainte si inapoi intr-o incapere ii confera gandirii o „energie emotionala”. Mai mult, continua Mugur Ciumageanu, un grup de cercetatori olandezi au aratat ca daca ne deplasam de-a-ndoaselea, ajungem sa avem o minte mai performanta – modulul de „indepartare” alerteaza mai eficient mintea decat cel de „apropiere”. „Atentie insa la siguranta deplasarii!”.
Aristotel isi purta discipolii dupa el si le explica din mers „adevarul”. „Alex, personajul nostru, isi construieste un traseu mental parcurgandu-l pas cu pas prin living. Mariana rezolva dificila problema de a explica ‘cum sa ajungi aici’ facand pasi”, rezuma psihologul. „Mie imi e greu sa scriu aceste randuri (n.r. – Mugur Ciumageanu ne-a oferit aceste explicatii prin e-mail), iar pentru a-mi ordona argumentatia, ma ridic si mai fac o linie in incapere. As incerca si de-a-ndoaselea, sa verific observatia olandezilor”. Alftel spus, miscarea stimuleaza gandirea.Psihologul Anda Pacurar intareste, spunand ca mersul ajuta memoria. Astfel, persoanele aflate in miscare pot retine mai bine informatiile importante dintr-o conversatie atata timp cat mersul nu are o directie anume, caz in care are rolul de a distrage atentia – persoana nu se mai concentreaza asupra continutului conversatiei, ci a destinatiei de mers. Totodata, continua ea, plimbatul dintr-o parte in alta atunci cand vorbim la telefon poate avea legatura si cu nevoia de balansare: conversatia reprezinta o activitate si adesea o insotim de miscari corporale. „Cand vorbim fata in fata, gesticulam sau ne jucam cu pixul, cand vorbim la telefon, ne plimbam. Iar cei care vorbesc la telefonul fix de regula mazgalesc, fac desene pe foi sau privesc poze sau PPT-uri pe calculator”.
In plus, continua Anda Pacurar, mersul sporeste capacitatea de a fi atent – doar la conversatie, nu si la ce se intampla in jur. „In timpul mersului sunt activate zone din creier care au legatura cu atentia. Este important ca mersul sa aiba loc intr-un spatiu controlat, nu pe strada, nu in timpul traversarii, deoarece atentia este concentrata spre conversatie, nu spre mediul inconjurator, si apar accidente”, explica psihologul. „Vorbitul la telefon si mersul cu masina sunt total incompatibile deoarece ambele activitati solicita atentia. Cand oamenii vorbesc la telefon, se trezesc ca ajung in alta parte decat doreau, pilotii uita sa aterizeze etc.”.
De altfel, intr-un articol publicat la mijlocul lui ianuarie, New York Times analiza combinatia periculoasa dintre plimbat, utilizarea telefonului mobil si o groapa neobservabila ori un stalp de pe trotuar, o jucarie uitata pe jos, in sufragerie, sau o masina parcata. In 2008, in SUA, peste 1.000 de pietoni au ajuns la urgenta dupa ce le-a fost distrasa atentia si s-au impedicat in timp ce utilizau telefonul mobil pentru a vorbi sau a trimite sms-uri. Potrivit unui studiu al Universitatii din Ohio, cifra cu pricina era de doua ori mai mare decat cea inregistrata in 2007, care se dublase fata de cea din 2006. (Pesemne ca statisticile nu sunt diferite nici in cazul Romaniei).
Leziunile suferite nu sunt de regula foarte grave. Dupa ce au analizat vizitele inregistrate la sectiile de urgenta, cercetatorii americani au oferit cateva exemple. Un baiat de 16 ani a intrat intr-un stalp telegrafic in timp ce trimitea un sms si a suferit o contuzie cerebrala; un barbat de 28 de ani s-a impiedicat si si-a fracturat un deget de la mana in care-si tinea strans telefonul; un barbat de 68 de ani a cazut de pe veranda locuintei sale in timp ce vorbea la telefon si si-a luxat degetul mare de la o mana si o glezna, cazatura provocandu-i ameteala. Tinerii par sa fie cel mai des vatamati in urma folosirii telefonului mobil.
Specialistii in psihologie cognitiva, neurologii si alti cercetatori, scrie New York Times, au observat ca simpla actiune de a vorbi la telefon afecteaza considerabil perceptia si vigilenta. Cateodata, arata un studiu realizat la Western Washington University, pietonii care vorbesc la telefon nu observa obiecte sau oameni chiar daca sunt exact in fata lor. Unul dintre studenti s-a imbracat in clovn si a dat ture cu un monociclu in jurul unui scuar din campusul universitatii americane. Jumatate din oamenii care au trecut pe langa el spun ca au vazut clovnul, procentul fiind de doar 25% in randul personelor care vorbeau la telefonul mobil.Termenul folosit in aceasta situatie este „orbire prin neatentie”, ceea ce inseamna ca o persoana poate privi un obiect fara sa-l proceseze. O posibila explicatie este faptul ca o conversatie la telefonul mobil se foloseste nu doar de resursele auditive din creier, ci si de functiile vizuale. Combinatia, spune profesorul de psihologie Ira Hyman de la Western Washington University, face ca cel care asculta in timpul unei convorbiri telefonice sa-si creeze, de exemplu, o imagine vizuala legata de conversatia respectiva intr-o masura in care ii este dereglata functia de procesare a imaginilor reale.
In concluzie, desi poate fi periculos in unele cazuri, plimbatul si miscatul in timp ce vorbim la telefon sporeste atentia (asupra conversatiei), memoria si gandirea. „Miscarea nu este buna numai pentru sanatate. E buna si pentru gandire”, spune psihologul Mugur Ciumageanu. „Se numeste ca Aristotel a fost un mare sportiv. Poate il inving astazi la 100 de metri sufragerie”.
