Construirea trece prin aceleaşi faze
tehnice de bază ca la oricare alt tip de casă. Trebuie respectată cu
stricteţe ordinea execuţiei lucrărilor. Cea mai bună abordare este
angajarea unei persoane de specialitate care să întocmească un Grafic de
Execuţie şi să urmărească executarea lucrărilor în ordinea firească şi
respectarea proiectului.
Fiecare casă este unică, vie, vibrantă şi biostructural vorbind, este
învelişul mineral al celui sau celor care o locuiesc. Are meridiane
energetice şi chakre, generează un efect de forma perceptibil cu care
interferăm pe diverse niveluri structurale fizice şi subtile. Casa este
un biosistem deschis, integrat organic în Firea Înconjurătoare, o
interfaţă între macro şi microstructurile Multiversului, un moment
holo-fractal al Creaţiei.
Participarea la întocmirea Graficului de Execuţie este importantă
pentru că este şi un exerciţiu de imaginaţie, practic se construieşte
mental şi se notează etapele ce urmează să fie parcurse.
În continuare avem un exemplu de Plan de Lucru, ce va ajuta să gândiţi toate etapele până la încheierea proiectului.
Pentru cei ce construiesc pentru prima dată,
urmărirea execuţiei propriu-zise şi implicarea directă în unele
operaţiuni poate fi o experienţă plăcută şi foarte utilă a punerii în
operă a Proiectului.
Etapele de construcţie ale unei locuinţe din chirpici:1.
Alegeţi-vă cu grijă locul unde veţi amplasa construcţia, astfel încât
să beneficieze de o bună expunere la soare în timpul iernii şi de
posibilitatea de scurgere a apei. Există însă o serie de caracteristici
zonale care nu sunt luate aproape niciodată în calcul: fluxul, debitul
şi direcţia de curgere a apelor subterane; vecinătăţile de relief şi
influenţa lor energetică; structura geologică din punct de vedere al
influenţei pe care o exercită anumite structuri asupra sănătăţii;
sursele locale de poluare chimică; nivelul poluării sonore; surse de
radiaţii nucleare; aeroporturi sau rute aeriene care traversează
terenul; şosele cu trafic intens şi parcări ale acestora; căi ferate;
linii de înaltă tensiune; direcţia vânturilor dominante din perspectiva
unor surse industriale de poluare; prezenţa unor abatoare sau
carmangerii în apropiere; gropi de gunoi; elemente de arheologie ale
terenului, vechi aşezări, cimitire, locul unor bătălii – au o energetică
aparte care este bine să fie evitată; prezenţa şi nivelul radonului în
sol. Este foarte important ca locul să se potrivească cu profilul
psihologic şi cu sistemul de valori precum şi cu nivelul evoluţiei
spirituale a viitorilor locatari.
Înainte de cumpărarea terenului
este necesar un studiu geotehnic pentru a verifica natura solului,
structura acestuia şi situaţia alunecărilor de teren. Este bine de ştiut
şi dacă se află vreun baraj sau dig în amonte de locul pe care
intenţionăm să-l cumpărăm şi dacă zona este inundabila.
Studiul
geotehnic ne ajută să evităm surpriză neplăcută de a afla după
cumpărarea terenului că trebuiesc executate lucrări de consolidare a
solului înainte de construi, sau că apa freatica este doar la câţiva
metri de suprafaţă. Acest studiu preliminar ne este ulterior necesar
pentru dimensionarea fundaţiilor viitoarei construcţii şi face parte din
documentaţia care se întocmeşte pentru obţinerea Autorizaţiei de
Construire. Trebuie de asemenea verificat dacă în zona se respectă
dreptul de interzicere a umbririi casei, dacă în viitor se vor construi
alte clădiri sau se vor extinde cele existente. De asemenea, trebuie
verificat în planurile de dezvoltare urbana sau rurală dacă putem
poziţiona avantajos locuinţa din punct de vedere a expunerii către
soare.
Este bine ca înainte de a stabili viitorul amplasament să
verificăm locul dorit şi din punct de vedere geo-patogen. În cazul
prezenţei unor puternice câmpuri electromagnetice apare ceea ce se
numeşte stres geopatic – stare de puternic disconfort la nivel
energetic. Ca atare, este indicat să evităm o astfel de zona şi să
determinăm ariile energetice benefice pe zona construibila a terenului.
Pe lângă toate acestea, o poziţionare incorectă a casei face că ea să nu
beneficieze de condiţiile naturale de însorire şi umbrire, de
adăpostire de vânturile reci, de imediata vecinătate a unor elemente de
relief benefice.
2. Definiţi ceea ce doriţi să construiţi. Cât de
mare să fie locuinţa, de câte încăperi aveţi realmente nevoie şi ce
destinaţii vor avea. Exista tendinţa de a supradimensiona fiecare
încăpere atât orizontal cât şi vertical fără a ţine cont de cheltuielile
de construcţie şi cu atât mai puţin de cele de exploatare. O casă mai
mare decât necesităţile familiei înseamnă cheltuieli lunare mai mari.
După ce aţi întocmit o dispunere a încăperilor şi funcţionalităţilor pe
niveluri, veţi avea o Temă de Proiectare şi urmează să angajaţi un
arhitect pentru întocmirea Proiectului şi obţinerea Autorizaţiei de
Construire.
3. Dacă nu sunteţi familiarizaţi cu documentaţiile
tehnice ale unui proiect, este util să construiţi un model, o machetă a
locuinţei pe care doriţi să o construiţi. Este un exerciţiu plăcut şi
foarte util pentru că veţi realiza dimensiunile şi proporţiile
imobilului şi în această fază puteţi să faceţi toate modificările pe
care le doriţi. După obţinerea Autorizaţiei de Construire şi a
planurilor stampilate „VIZAT SPRE NESCHIMBARE" modificările nu mai sunt
posibile. Vă recomand să construiţi macheta la scara 1:50 pentru a putea
materializa cât mai multe detalii ale viitoarei construcţii. Folosiţi
materiale care au consistente, culori şi texturi asemănătoare celor pe
care le veţi folosi la construcţia propriu-zisă. Pentru a vă face o idee
cât mai clară a spaţiului în care veţi locui, vă recomand să realizaţi
la scară şi încântă în care veţi construi. „Amenajaţi" curtea ca şi cum
ar fi reală, fixaţi băncuţe, definiţi alei, un iaz, sistemul de
iluminare, etc. Sfatuiti-vă cu familia şi alegeţi cele mai potrivite
soluţii.
4. Alegeţi soluţia constructivă potrivită pentru zona în
care construiţi. Consultaţi un structurist pentru a vă asigura că aţi
ales corect. În memoriile tehnice de specialitate care fac parte din
Proiectul ce urmează a fi autorizat, va fi menţionată soluţia tehnica
aleasă şi structuristul o va dimensiona.
5. Creionaţi din câţiva
ţăruşi de lemn şi o sfoară o machetă a casei la scara 1:1, chiar pe
locul în care va fi amplasată. Plimbaţi-vă atât prin interior cât şi
prin curte şi încercaţi să vă imaginaţi cum va arăta în final. Încă mai
puteţi face modificări fără ca acest lucru să implice costuri
suplimentare.
6. Pe durata autorizării Proiectului, întocmiţi o
Planificare cât mai amănunţită a execuţiei propriu-zise. Extrasul de
materiale pe care-l întocmesc proiectanţii va ajuta să calculaţi
costurile materialelor de construcţii ce urmează să le puneţi în operă.
În Caietul de sarcini găsiţi detalii şi prescripţii tehnice legate de
execuţia propriu-zisă. Pe lângă
materialele de construcţii şi
instalaţii, aveţi nevoie şi de unelte şi dispozitive specifice. Chiar
dacă veţi construi în regie proprie împreună cu rudele şi prietenii
trebuie să angajaţi o persoană de specialitate, un Diriginte de Şantier.
NOTĂ:
Momentul
începerii construirii efective trebuie ales cu mare grijă pentru a
putea beneficia de influenţele benefice ale astrelor, ale ciclurilor
lunare şi a fi în acord cu profilul astral al viitorilor locatari.
Casa
proiectată ca un mediu complex, tămăduitor are în vedere şi un vechi
proverb care spune că prevederea este cel puţin la fel de importantă că
vindecarea. O casă naturală, „curată" din punct de vedere al energeticii
negative (generată de efectele formelor dizarmonice) şi prin absenţă
elementelor toxice emanate în microclimat de obiectele confecţionate din
materiale sintetice, va ajuta mintea şi corpul nostru să se detoxifice
şi va induce firesc starea de bine, de confort mental şi fizic.
Locuinţa nu trebuie să fie un depozit de obiecte. Un
inteligent proverb al aborigenilor spune aşa: cu cât ştii mai mult cu
atât ai nevoie de mai puţin. O casă trebuie să miroasă plăcut că sumă a
mirosurilor obiectelor aflate în interior şi a celor provenite de la
propria structură.
Culoarea,
sunetul, lumină, aromele, apă, sunt elemente de terapie atunci când
sunt armonios împletite în proiectul casei. Ele sunt în esenţă forme de
energie care ne sunt benefice în evoluţia spirituală, ne vindeca şi ne
ajută să deschidem ferestre către Înţelepciune. Este cea mai importantă
parte a hranei zilnice, pe care de cele mai multe ori o trecem cu
vederea.
7. Testaţi solul şi evaluaţi – făcând diverse
amestecuri şi diverse cărămizi din chirpici - ce este necesar să îi
adăugaţi pentru a ajunge la cel mai bun amestec de chirpici. Măsuraţi
proporţiile diverselor ingrediente şi calculaţi necesarul de materiale –
nisip, lut şi paie. Planificaţi şi pregătiţi locul unde se va face
amestecul, cât mai aproape de amplasament. Ideal este să folosiţi dacă
se poate, pământul extras din săpătura. În acest fel economisiţi timp,
efort, bani.
8. Planificaţi ritmul de livrare al materialelor –
nisip, lut, paie – după necesităţi. Depozitaţi aceste materiale cât mai
aproape şi mai sus faţă de locul de construcţie, într-un loc unde nu vă
va împiedica activitatea. Asiguraţi-vă că paiele sunt acoperite şi nu
stau pe pământ.
9. Confecţionaţi balize pentru trasare, folosind
doi ţăruşi mai lungi de cca 1,2m o scândură orizontală. Bateţi câte un
ţăruş la stânga şi la dreapta fiecărui ax al construcţiei, distanţa
dintre aceştia fiind de aproximativ 1,0m.
Cota ± 0,00m se trasează pe mai multe obiecte fixe din
preajma: alte construcţii, garduri din beton, stânci, stâlpi ai reţelei
de curent electric. Cota ± 0,00m este cota pardoselii finite a
Parterului construcţiei şi de la acest nivel se calculează şi transmit
toate cotele nivelurilor construcţiei atât subteran cât şi suprateran.
Stabiliţi Cota ± 0,00m la cel puţin +0,4m deasupra cotei terenului
natural.
Fixaţi cu cuie câte
o scândură orizontală între cei doi ţăruşi ai fiecărui ax. Bateţi câte
un cui deasupra scândurii orizontale în dreptul fiecărui ax. Cuiul nu
trebuie bătut complet. Fixaţi între cele fiecare două cuie care
marchează un ax, pe cele două direcţii ale casei, câte o sârmă subţire.
Aţi obţinut un caroiaj identic cu cel din Proiect. Atenţie: balizele
trebuie să fie amplasate la cel puţin 2,0m de locul unde se va efectua
săpătura.
10. Îndepărtaţi stratul vegetal şi depozitaţi-l separat
de pământul ce urmează să fie excavat pentru că este stratul fertil pe
care îl veţi folosi la amenajarea grădinii. Se formează în mii şi mii de
ani şi este pur şi simplu păcat să-l aruncăm la întâmplare. Startul
vegetal are o grosime medie de cca 0,40m. În funcţie de cât de mare este
volumul de săpătura, optaţi pentru săpătura manuală sau mecanizata.
Reţineţi: chiar dacă veţi folosi un utilaj specializat, tot va trebui să
corectaţi manual forma săpăturii. În varianta ideală în care pământul
provenit din săpătura este bun pentru confecţionarea cărămizilor din
chirpici, depozitaţi acest material cât mai aproape de locul
construcţiei.
NOTĂ:
După finalizarea săpăturii chemaţi
ing. geolog care v-a făcut Studiul Geotehnic pentru a vă elibera Avizul
Geotehnic. Acesta va studia structura solului în săpătura şi îşi va da
acordul pentru adâncimea de fundare şi/sau va cere analize de laborator
suplimentare sau mărirea adâncimii de fundare.
11. Aşezaţi pe
fundul săpăturii un strat de pietriş de cca 0,15m pentru ruperea
capilarităţii. Astfel, apa provenită din sol nu va urca până la
pardoseală. Pozaţi drenuri perimetrale din ţeava din PP de v min. Ø110mm
perforată şi protejată cu geomembrana. Drenul are rolul de a colecta
apele provenite din pânză freatica şi pe cele meteorice şi de a le
deversa în canalizare sau în puţuri absobante, iar geomembrana are rolul
de împiedica pătrunderea în ţevi a particulelor de pământ şi astfel
colmatarea acestora.
12. Construiţi zidurile exterioare şi fixaţi
cadrele uşilor şi ferestrelor sau ancorele cadrelor, buiandrugii şi
grinzile. Lăsaţi goluri pentru conductele de apă şi scurgeri şi pentru
instalaţiile electrice.
13. Pe grinzile încastrate în zidurile
din chirpici construiţi planşeul din dulapi de lemn de răşinoase în
grosime de 5cm pozaţi pe cânt. Înălţimea dulapului pozat astfel trebuie
să fie de cca 20cm. Pe aceştia montaţi o pardoseală din acelaşi
material. Dacă scândurile au falt este şi mai bine. Se montează decalat
în aşa fel ca rosturile din capetele dulapilor să nu fie unul în
prelungirea celuilalt. Cel mai bine este să se folosească aceiaşi
lungime de dulap şi rosturile să cadă pe mijlocul dulapilor din stânga
şi dreapta. Se obţine o ţesătură asemănătoare celei de la zidărie. Un
astfel de planşeu poate suporta greutatea mobilierului de la etaj sau
mansardă şi se curbează foarte puţin în timp.
14. Construiţi
şarpantă din rigle de răşinoase conform prescripţiilor Proiectului.
Montaţi cosoroabele, cadrele, panele şi până de coama, apoi căpriorii –
primul şi ultimul şi apoi ceilalţi îi aliniaţi cu primii în aşa fel ca
să obţineţi un plan perfect. Dacă sunt prevăzuţi cleşti, montaţi-l pe
primul şi pe ultimul folosind o nivela pentru asigurarea orizontalităţii
şi întindeţi câte o sfoară pe capete între ei la partea de jos, apoi
montaţi-i şi pe ceilalţi deasupra sforii. În acest fel vor fi orizontali
şi în acelaşi plan. Dacă procedaţi în acest fel
şi vreodată veţi
dori să transformaţi podul în mansardă, vă va fi foarte uşor pentru că
veţi lucra finisajele pe suprafeţe plane.
15. Experimentaţi
tehnici şi reţete de fabricare a chirpiciului. Puteţi încerca o reţetă
de tipul celei folosite de fabricile de cărămizi: argila 24%, mal 50%,
nisip 23% şi pietriş 3% sau, o reţetă din care rezultă un produs mai
slab compus din argila 14%, mal 22%, nisip 62% şi pietriş 2%.
Concentraţi-vă pe îmbunătăţirea treptată a amestecului şi ţineţi cont de
materialele care le găsiţi în zonă.
16. Asiguraţi-vă că faceţi
pereţii verticali, indiferent dacă sunt plani sau curbi. Nu lăsaţi
protuberanţe sau goluri. Folosiţi nivela, şabloane, cumpănă. Întindeţi o
sfoară de ghidare la fiecare rând atât pe interiorul cât şi pe
exteriorul zidului. Puteţi folosi mortar de lut sau puteţi umezi pur şi
simplu cărămizile de chirpici, dar această tehnică este mai dificilă.
Este o plăcere să lucrezi cu pământul, aşa că vă veţi simţi bine, iar
mâinile nu vor crăpa că în cazul lucrului cu ciment şi var.
17.
Aşezaţi cu grijă fiecare cărămidă în aşa fel ca să obţineţi o ţesătură
perfectă a zidăriei. Rosturile verticale trebuie să fie pe axul
transversal al cărămizilor inferioare şi aliniat cu rosturile rândului
de sub cărămizile inferioare. Ca să vă fie mai uşor puneţi pe cealaltă
parte a zidului decât cea pe care lucraţi, câteva şipci verticale în
dreptul rosturilor. Nu vă grăbiţi, lucraţi la propria Dvs. locuinţa şi
vă doriţi ca aceasta să devină Cămin.
18. Pozaţi traseele
instalaţiilor electrice, de încălzire, de apă şi scurgerile, pe măsură
ce ridicaţi pereţii. Lăsaţi nişe pentru distribuitoarele de instalaţii
termice şi tablourile electrice. Creaţi în structura zidurilor nişe
decorative de diferite forme şi mărimi, dar nu exageraţi pentru a nu
afecta stabilitatea construcţiei. Echilibrul, calea de mijloc trebuie să
vă ghideze în tot ce întreprindeţi. Nu vă sfiiţi să întrebaţi
structuristul despre intenţiile Dvs. de a mai modifica măcar câte ceva
la Proiect. În mod sigur şi-a luat măsuri de siguranţă pentru că ştie că
orice Beneficiar mai vrea să schimbe ceva după ce începe execuţia.
19.
Construiţi golurile ferestrelor şi uşilor. Fixaţi bucăţi de lemn în
pereţi (ghermele), în care ulterior veţi putea fixa cu şuruburi tocurile
sau precadrele uşilor şi ferestrelor. Puteţi aplica aceiaşi tehnică şi
pentru rafturi, poliţe, etc.
20. Din lut se pot confecţiona şi
piese de mobilier. Puteţi construi nişe, dulapuri, banchete, mese,
cuptoare, vetre, etc. Există tehnici specifice pentru tratarea
suprafeţelor, pentru a putea fi spălate fără a se deteriora. Există
reţete de tencuieli şi vopseluri pentru finisarea şi tratarea
suprafeţelor pereţilor şi pardoselilor bailor şi bucătăriilor. Pentru
exterioare se folosesc tencuieli rezistente la apă. Tencuielile conţin
printre altele văr hidraulic, cazeina, sare, etc. De reţinut că din
vărul amestecat cu cazeina rezulta albuminatul de văr, care este
rezistent la apă şi asigură o bună impermeabilitate, dacă se lucrează
corect şi se închid porii tencuielii.
21. Orice structură are o
perioadă în care „se aşează". Tencuiţi pereţii în interior şi exterior,
retuşaţi pe ici pe colo şi aplicaţi culorile naturale. Puteţi folosi
pigmenţi naturali (lut colorat) într-o masă formată din văr şi cazeina.
Pentru zonele umede se poate adăugă 2-4% ulei de în dublu fiert.
22.
Dacă nu puneţi pământ pe acoperiş şarpantă trebuie termoizolata. Puteţi
folosi suluri de lână în grosime de 15cm. Montajul se face între
căpriori, la baza inferioară a acestora, pentru a permite aerului să
circule în zona dintre lână şi astereala. Pe astereala se montează o
barieră unidirecţionala de vapori dintr-o membrană care se găseşte în
depozitele de materiale de construcţii. Urmează sistemul de şipci (şipca
şi contrasipca) şi învelitoarea din şindrila sau ţigle ceramice,
metalice sau din beton.
23. După închiderea clădirii, montarea
uşilor şi ferestrelor şi uscarea pereţilor, puteţi începe să încălziţi
în mod treptat clădirea. O încălzire rapidă poate provoca fisuri în
pereţi. În timpul încălzirii trebuie să aveţi grijă să fie în permanenţă
câteva geamuri semideschise, pentru a permite surplusului de aburi să
iasă, altfel pereţii pot absorbi o cantitate prea mare de umiditate şi
procesul de uscare se va prelungi inutil.
24. În această etapă
puteţi continua finisajele interioare. Finisaţi tot ceea ce este zidit
în interior: lucrările în lemn, dulapurile, platformele, cadrele uşilor
de interior, suporţi pentru ţevi, etc.
25. Aplicaţi un strat de finisare pardoselilor din lut, cu ulei de în şi ceară de albine.
26. Bucuraţi-vă de ceea ce aţi realizat şi daţi o petrecere! Invitaţi-i pe toţi cei care v-au ajutat să construiţi.
