Cum construiesti o casa din chirpici ?

 Construirea trece prin aceleaşi faze tehnice de bază ca la oricare alt tip de casă. Trebuie respectată cu stricteţe ordinea execuţiei lucrărilor. Cea mai bună abordare este angajarea unei persoane de specialitate care să întocmească un Grafic de Execuţie şi să urmărească executarea lucrărilor în ordinea firească şi respectarea proiectului.

Fiecare casă este unică, vie, vibrantă şi biostructural vorbind, este învelişul mineral al celui sau celor care o locuiesc. Are meridiane energetice şi chakre, generează un efect de forma perceptibil cu care interferăm pe diverse niveluri structurale fizice şi subtile. Casa este un biosistem deschis, integrat organic în Firea Înconjurătoare, o interfaţă între macro şi microstructurile Multiversului, un moment holo-fractal al Creaţiei.

Participarea la întocmirea Graficului de Execuţie este importantă pentru că este şi un exerciţiu de imaginaţie, practic se construieşte mental şi se notează etapele ce urmează să fie parcurse.
În continuare avem un exemplu de Plan de Lucru, ce va ajuta să gândiţi toate etapele până la încheierea proiectului.

Pentru cei ce construiesc pentru prima dată, urmărirea execuţiei propriu-zise şi implicarea directă în unele operaţiuni poate fi o experienţă plăcută şi foarte utilă a punerii în operă a Proiectului.



Etapele de construcţie ale unei locuinţe din chirpici:

1. Alegeţi-vă cu grijă locul unde veţi amplasa construcţia, astfel încât să beneficieze de o bună expunere la soare în timpul iernii şi de posibilitatea de scurgere a apei. Există însă o serie de caracteristici zonale care nu sunt luate aproape niciodată în calcul: fluxul, debitul şi direcţia de curgere a apelor subterane; vecinătăţile de relief şi influenţa lor energetică; structura geologică din punct de vedere al influenţei pe care o exercită anumite structuri asupra sănătăţii; sursele locale de poluare chimică; nivelul poluării sonore; surse de radiaţii nucleare; aeroporturi sau rute aeriene care traversează terenul; şosele cu trafic intens şi parcări ale acestora; căi ferate; linii de înaltă tensiune; direcţia vânturilor dominante din perspectiva unor surse industriale de poluare; prezenţa unor abatoare sau carmangerii în apropiere; gropi de gunoi; elemente de arheologie ale terenului, vechi aşezări, cimitire, locul unor bătălii – au o energetică aparte care este bine să fie evitată; prezenţa şi nivelul radonului în sol. Este foarte important ca locul să se potrivească cu profilul psihologic şi cu sistemul de valori precum şi cu nivelul evoluţiei spirituale a viitorilor locatari.

Înainte de cumpărarea terenului este necesar un studiu geotehnic pentru a verifica natura solului, structura acestuia şi situaţia alunecărilor de teren. Este bine de ştiut şi dacă se află vreun baraj sau dig în amonte de locul pe care intenţionăm să-l cumpărăm şi dacă zona este inundabila.


Studiul geotehnic ne ajută să evităm surpriză neplăcută de a afla după cumpărarea terenului că trebuiesc executate lucrări de consolidare a solului înainte de construi, sau că apa freatica este doar la câţiva metri de suprafaţă. Acest studiu preliminar ne este ulterior necesar pentru dimensionarea fundaţiilor viitoarei construcţii şi face parte din documentaţia care se întocmeşte pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire. Trebuie de asemenea verificat dacă în zona se respectă dreptul de interzicere a umbririi casei, dacă în viitor se vor construi alte clădiri sau se vor extinde cele existente. De asemenea, trebuie verificat în planurile de dezvoltare urbana sau rurală dacă putem poziţiona avantajos locuinţa din punct de vedere a expunerii către soare.
Este bine ca înainte de a stabili viitorul amplasament să verificăm locul dorit şi din punct de vedere geo-patogen. În cazul prezenţei unor puternice câmpuri electromagnetice apare ceea ce se numeşte stres geopatic – stare de puternic disconfort la nivel energetic. Ca atare, este indicat să evităm o astfel de zona şi să determinăm ariile energetice benefice pe zona construibila a terenului. Pe lângă toate acestea, o poziţionare incorectă a casei face că ea să nu beneficieze de condiţiile naturale de însorire şi umbrire, de adăpostire de vânturile reci, de imediata vecinătate a unor elemente de relief benefice.

2. Definiţi ceea ce doriţi să construiţi. Cât de mare să fie locuinţa, de câte încăperi aveţi realmente nevoie şi ce destinaţii vor avea. Exista tendinţa de a supradimensiona fiecare încăpere atât orizontal cât şi vertical fără a ţine cont de cheltuielile de construcţie şi cu atât mai puţin de cele de exploatare. O casă mai mare decât necesităţile familiei înseamnă cheltuieli lunare mai mari. După ce aţi întocmit o dispunere a încăperilor şi funcţionalităţilor pe niveluri, veţi avea o Temă de Proiectare şi urmează să angajaţi un arhitect pentru întocmirea Proiectului şi obţinerea Autorizaţiei de Construire.

3. Dacă nu sunteţi familiarizaţi cu documentaţiile tehnice ale unui proiect, este util să construiţi un model, o machetă a locuinţei pe care doriţi să o construiţi. Este un exerciţiu plăcut şi foarte util pentru că veţi realiza dimensiunile şi proporţiile imobilului şi în această fază puteţi să faceţi toate modificările pe care le doriţi. După obţinerea Autorizaţiei de Construire şi a planurilor stampilate „VIZAT SPRE NESCHIMBARE" modificările nu mai sunt posibile. Vă recomand să construiţi macheta la scara 1:50 pentru a putea materializa cât mai multe detalii ale viitoarei construcţii. Folosiţi materiale care au consistente, culori şi texturi asemănătoare celor pe care le veţi folosi la construcţia propriu-zisă. Pentru a vă face o idee cât mai clară a spaţiului în care veţi locui, vă recomand să realizaţi la scară şi încântă în care veţi construi. „Amenajaţi" curtea ca şi cum ar fi reală, fixaţi băncuţe, definiţi alei, un iaz, sistemul de iluminare, etc. Sfatuiti-vă cu familia şi alegeţi cele mai potrivite soluţii.

4. Alegeţi soluţia constructivă potrivită pentru zona în care construiţi. Consultaţi un structurist pentru a vă asigura că aţi ales corect. În memoriile tehnice de specialitate care fac parte din Proiectul ce urmează a fi autorizat, va fi menţionată soluţia tehnica aleasă şi structuristul o va dimensiona.

5. Creionaţi din câţiva ţăruşi de lemn şi o sfoară o machetă a casei la scara 1:1, chiar pe locul în care va fi amplasată. Plimbaţi-vă atât prin interior cât şi prin curte şi încercaţi să vă imaginaţi cum va arăta în final. Încă mai puteţi face modificări fără ca acest lucru să implice costuri suplimentare.

6. Pe durata autorizării Proiectului, întocmiţi o Planificare cât mai amănunţită a execuţiei propriu-zise. Extrasul de materiale pe care-l întocmesc proiectanţii va ajuta să calculaţi costurile materialelor de construcţii ce urmează să le puneţi în operă. În Caietul de sarcini găsiţi detalii şi prescripţii tehnice legate de execuţia propriu-zisă. Pe lângă
materialele de construcţii şi instalaţii, aveţi nevoie şi de unelte şi dispozitive specifice. Chiar dacă veţi construi în regie proprie împreună cu rudele şi prietenii trebuie să angajaţi o persoană de specialitate, un Diriginte de Şantier.

NOTĂ:

Momentul începerii construirii efective trebuie ales cu mare grijă pentru a putea beneficia de influenţele benefice ale astrelor, ale ciclurilor lunare şi a fi în acord cu profilul astral al viitorilor locatari.

Casa proiectată ca un mediu complex, tămăduitor are în vedere şi un vechi proverb care spune că prevederea este cel puţin la fel de importantă că vindecarea. O casă naturală, „curată" din punct de vedere al energeticii negative (generată de efectele formelor dizarmonice) şi prin absenţă elementelor toxice emanate în microclimat de obiectele confecţionate din materiale sintetice, va ajuta mintea şi corpul nostru să se detoxifice şi va induce firesc starea de bine, de confort mental şi fizic.

Locuinţa nu trebuie să fie un depozit de obiecte. Un inteligent proverb al aborigenilor spune aşa: cu cât ştii mai mult cu atât ai nevoie de mai puţin. O casă trebuie să miroasă plăcut că sumă a mirosurilor obiectelor aflate în interior şi a celor provenite de la propria structură.

Culoarea, sunetul, lumină, aromele, apă, sunt elemente de terapie atunci când sunt armonios împletite în proiectul casei. Ele sunt în esenţă forme de energie care ne sunt benefice în evoluţia spirituală, ne vindeca şi ne ajută să deschidem ferestre către Înţelepciune. Este cea mai importantă parte a hranei zilnice, pe care de cele mai multe ori o trecem cu vederea.


7. Testaţi solul şi evaluaţi – făcând diverse amestecuri şi diverse cărămizi din chirpici - ce este necesar să îi adăugaţi pentru a ajunge la cel mai bun amestec de chirpici. Măsuraţi proporţiile diverselor ingrediente şi calculaţi necesarul de materiale – nisip, lut şi paie. Planificaţi şi pregătiţi locul unde se va face amestecul, cât mai aproape de amplasament. Ideal este să folosiţi dacă se poate, pământul extras din săpătura. În acest fel economisiţi timp, efort, bani.

8. Planificaţi ritmul de livrare al materialelor – nisip, lut, paie – după necesităţi. Depozitaţi aceste materiale cât mai aproape şi mai sus faţă de locul de construcţie, într-un loc unde nu vă va împiedica activitatea. Asiguraţi-vă că paiele sunt acoperite şi nu stau pe pământ.

9. Confecţionaţi balize pentru trasare, folosind doi ţăruşi mai lungi de cca 1,2m o scândură orizontală. Bateţi câte un ţăruş la stânga şi la dreapta fiecărui ax al construcţiei, distanţa dintre aceştia fiind de aproximativ 1,0m.


Cota ± 0,00m se trasează pe mai multe obiecte fixe din preajma: alte construcţii, garduri din beton, stânci, stâlpi ai reţelei de curent electric. Cota ± 0,00m este cota pardoselii finite a Parterului construcţiei şi de la acest nivel se calculează şi transmit toate cotele nivelurilor construcţiei atât subteran cât şi suprateran. Stabiliţi Cota ± 0,00m la cel puţin +0,4m deasupra cotei terenului natural.

Fixaţi cu cuie câte o scândură orizontală între cei doi ţăruşi ai fiecărui ax. Bateţi câte un cui deasupra scândurii orizontale în dreptul fiecărui ax. Cuiul nu trebuie bătut complet. Fixaţi între cele fiecare două cuie care marchează un ax, pe cele două direcţii ale casei, câte o sârmă subţire. Aţi obţinut un caroiaj identic cu cel din Proiect. Atenţie: balizele trebuie să fie amplasate la cel puţin 2,0m de locul unde se va efectua săpătura.



10. Îndepărtaţi stratul vegetal şi depozitaţi-l separat de pământul ce urmează să fie excavat pentru că este stratul fertil pe care îl veţi folosi la amenajarea grădinii. Se formează în mii şi mii de ani şi este pur şi simplu păcat să-l aruncăm la întâmplare. Startul vegetal are o grosime medie de cca 0,40m. În funcţie de cât de mare este volumul de săpătura, optaţi pentru săpătura manuală sau mecanizata. Reţineţi: chiar dacă veţi folosi un utilaj specializat, tot va trebui să corectaţi manual forma săpăturii. În varianta ideală în care pământul provenit din săpătura este bun pentru confecţionarea cărămizilor din chirpici, depozitaţi acest material cât mai aproape de locul construcţiei.

NOTĂ:


După finalizarea săpăturii chemaţi ing. geolog care v-a făcut Studiul Geotehnic pentru a vă elibera Avizul Geotehnic. Acesta va studia structura solului în săpătura şi îşi va da acordul pentru adâncimea de fundare şi/sau va cere analize de laborator suplimentare sau mărirea adâncimii de fundare.

11. Aşezaţi pe fundul săpăturii un strat de pietriş de cca 0,15m pentru ruperea capilarităţii. Astfel, apa provenită din sol nu va urca până la pardoseală. Pozaţi drenuri perimetrale din ţeava din PP de v min. Ø110mm perforată şi protejată cu geomembrana. Drenul are rolul de a colecta apele provenite din pânză freatica şi pe cele meteorice şi de a le deversa în canalizare sau în puţuri absobante, iar geomembrana are rolul de împiedica pătrunderea în ţevi a particulelor de pământ şi astfel colmatarea acestora.

12. Construiţi zidurile exterioare şi fixaţi cadrele uşilor şi ferestrelor sau ancorele cadrelor, buiandrugii şi grinzile. Lăsaţi goluri pentru conductele de apă şi scurgeri şi pentru instalaţiile electrice.

13. Pe grinzile încastrate în zidurile din chirpici construiţi planşeul din dulapi de lemn de răşinoase în grosime de 5cm pozaţi pe cânt. Înălţimea dulapului pozat astfel trebuie să fie de cca 20cm. Pe aceştia montaţi o pardoseală din acelaşi material. Dacă scândurile au falt este şi mai bine. Se montează decalat în aşa fel ca rosturile din capetele dulapilor să nu fie unul în prelungirea celuilalt. Cel mai bine este să se folosească aceiaşi lungime de dulap şi rosturile să cadă pe mijlocul dulapilor din stânga şi dreapta. Se obţine o ţesătură asemănătoare celei de la zidărie. Un astfel de planşeu poate suporta greutatea mobilierului de la etaj sau mansardă şi se curbează foarte puţin în timp.

14. Construiţi şarpantă din rigle de răşinoase conform prescripţiilor Proiectului. Montaţi cosoroabele, cadrele, panele şi până de coama, apoi căpriorii – primul şi ultimul şi apoi ceilalţi îi aliniaţi cu primii în aşa fel ca să obţineţi un plan perfect. Dacă sunt prevăzuţi cleşti, montaţi-l pe primul şi pe ultimul folosind o nivela pentru asigurarea orizontalităţii şi întindeţi câte o sfoară pe capete între ei la partea de jos, apoi montaţi-i şi pe ceilalţi deasupra sforii. În acest fel vor fi orizontali şi în acelaşi plan. Dacă procedaţi în acest fel
şi vreodată veţi dori să transformaţi podul în mansardă, vă va fi foarte uşor pentru că veţi lucra finisajele pe suprafeţe plane.

15. Experimentaţi tehnici şi reţete de fabricare a chirpiciului. Puteţi încerca o reţetă de tipul celei folosite de fabricile de cărămizi: argila 24%, mal 50%, nisip 23% şi pietriş 3% sau, o reţetă din care rezultă un produs mai slab compus din argila 14%, mal 22%, nisip 62% şi pietriş 2%. Concentraţi-vă pe îmbunătăţirea treptată a amestecului şi ţineţi cont de materialele care le găsiţi în zonă.

16. Asiguraţi-vă că faceţi pereţii verticali, indiferent dacă sunt plani sau curbi. Nu lăsaţi protuberanţe sau goluri. Folosiţi nivela, şabloane, cumpănă. Întindeţi o sfoară de ghidare la fiecare rând atât pe interiorul cât şi pe exteriorul zidului. Puteţi folosi mortar de lut sau puteţi umezi pur şi simplu cărămizile de chirpici, dar această tehnică este mai dificilă. Este o plăcere să lucrezi cu pământul, aşa că vă veţi simţi bine, iar mâinile nu vor crăpa că în cazul lucrului cu ciment şi var.

17. Aşezaţi cu grijă fiecare cărămidă în aşa fel ca să obţineţi o ţesătură perfectă a zidăriei. Rosturile verticale trebuie să fie pe axul transversal al cărămizilor inferioare şi aliniat cu rosturile rândului de sub cărămizile inferioare. Ca să vă fie mai uşor puneţi pe cealaltă parte a zidului decât cea pe care lucraţi, câteva şipci verticale în dreptul rosturilor. Nu vă grăbiţi, lucraţi la propria Dvs. locuinţa şi vă doriţi ca aceasta să devină Cămin.

18. Pozaţi traseele instalaţiilor electrice, de încălzire, de apă şi scurgerile, pe măsură ce ridicaţi pereţii. Lăsaţi nişe pentru distribuitoarele de instalaţii termice şi tablourile electrice. Creaţi în structura zidurilor nişe decorative de diferite forme şi mărimi, dar nu exageraţi pentru a nu afecta stabilitatea construcţiei. Echilibrul, calea de mijloc trebuie să vă ghideze în tot ce întreprindeţi. Nu vă sfiiţi să întrebaţi structuristul despre intenţiile Dvs. de a mai modifica măcar câte ceva la Proiect. În mod sigur şi-a luat măsuri de siguranţă pentru că ştie că orice Beneficiar mai vrea să schimbe ceva după ce începe execuţia.

19. Construiţi golurile ferestrelor şi uşilor. Fixaţi bucăţi de lemn în pereţi (ghermele), în care ulterior veţi putea fixa cu şuruburi tocurile sau precadrele uşilor şi ferestrelor. Puteţi aplica aceiaşi tehnică şi pentru rafturi, poliţe, etc.

20. Din lut se pot confecţiona şi piese de mobilier. Puteţi construi nişe, dulapuri, banchete, mese, cuptoare, vetre, etc. Există tehnici specifice pentru tratarea suprafeţelor, pentru a putea fi spălate fără a se deteriora. Există reţete de tencuieli şi vopseluri pentru finisarea şi tratarea suprafeţelor pereţilor şi pardoselilor bailor şi bucătăriilor. Pentru exterioare se folosesc tencuieli rezistente la apă. Tencuielile conţin printre altele văr hidraulic, cazeina, sare, etc. De reţinut că din vărul amestecat cu cazeina rezulta albuminatul de văr, care este rezistent la apă şi asigură o bună impermeabilitate, dacă se lucrează corect şi se închid porii tencuielii.

21. Orice structură are o perioadă în care „se aşează". Tencuiţi pereţii în interior şi exterior, retuşaţi pe ici pe colo şi aplicaţi culorile naturale. Puteţi folosi pigmenţi naturali (lut colorat) într-o masă formată din văr şi cazeina. Pentru zonele umede se poate adăugă 2-4% ulei de în dublu fiert.

22. Dacă nu puneţi pământ pe acoperiş şarpantă trebuie termoizolata. Puteţi folosi suluri de lână în grosime de 15cm. Montajul se face între căpriori, la baza inferioară a acestora, pentru a permite aerului să circule în zona dintre lână şi astereala. Pe astereala se montează o barieră unidirecţionala de vapori dintr-o membrană care se găseşte în depozitele de materiale de construcţii. Urmează sistemul de şipci (şipca şi contrasipca) şi învelitoarea din şindrila sau ţigle ceramice, metalice sau din beton.

23. După închiderea clădirii, montarea uşilor şi ferestrelor şi uscarea pereţilor, puteţi începe să încălziţi în mod treptat clădirea. O încălzire rapidă poate provoca fisuri în pereţi. În timpul încălzirii trebuie să aveţi grijă să fie în permanenţă câteva geamuri semideschise, pentru a permite surplusului de aburi să iasă, altfel pereţii pot absorbi o cantitate prea mare de umiditate şi procesul de uscare se va prelungi inutil.

24. În această etapă puteţi continua finisajele interioare. Finisaţi tot ceea ce este zidit în interior: lucrările în lemn, dulapurile, platformele, cadrele uşilor de interior, suporţi pentru ţevi, etc.

25. Aplicaţi un strat de finisare pardoselilor din lut, cu ulei de în şi ceară de albine.

26. Bucuraţi-vă de ceea ce aţi realizat şi daţi o petrecere! Invitaţi-i pe toţi cei care v-au ajutat să construiţi.