Acest luru se intampla si astazi, prin avansul tehnologic. Sabia ramane insa una dintre cele mai apreciate 'unelte' de lupta, cu o istorie foarte veche si caracteristicile unei arme nobile. Cand vine vorba despre cele mai bune sabii faurite vreodata, cu siguranta acestea provin din Toledo.Toledo este un orasel din Spania, situat in provincia Ciudad Real. Singura mare cladire pe care o adaposteste astazi este banca nationala. Insa renumele sau provine din urma cu mult timp. Cu ajutorul unui otel special, aici erau create sabiile care au fost considerate cele mai teribile arme din lume. Cu o rezistenta extraordinara, fiecare din aceste sabii deveneau o arma letala, aproape indistructibila in mana unui expert.
Toate armatele din Europa cunosteau superioritatea otelului de Toledo, de aceea foarte multi spadasini mari din nenumarate tarii alegeau sa lupte doar cu sabii provenite de aici.
Originea lor este asociata cu Spania antica. Prima atestare a acestor arme dateaza din secolul al V-lea i.Hr. Gratie renumelui lor, Hannibal a ales sa isi inarmeze soldatii cu celebrele sabii. Dupa ce armata romana a fost invinsa cu aceste arme, razboinicii au decis sa le foloseasca mai departe.Timpul sabiilor de tip Excalibur a trecut, iar armurierii care faureau lamele au inceput sa se bazeze pe tehnologie, poate mai mult decat pe calitatea otelului din care le realizau. Armatele musulmane au ajuns sa cunoasca la randul lor taisul lamei de Toledo si sa se teama de aceasta. Mai tarziu au incercat sa adopte tehnica dupa care erau realizate si au transmis secretul din generatie in generatie.
De-a lungul timpului regi si imparati de pretutindeni au venit sa isi 'ascuta' sabiile la fierarii din Toledo. Fiecare era diferita, realizata manual si individualizata. Pana si Samuraii din Japonia au preferat otelul de Toledo. Mai intai acesta a fost introdus de comerciantii spanioli. Cum Japonia se afla intr-o stare continua de razboi civil, nu este de mirare ca cei din Daimyos au venit la Toledo pentru a li se faurii renumitele Katane si Wakizashi.
Structura interna a lamei si misterul fabricatiei a reprezentat un secret bine pastrat pana in secolul al XX-lea. Acesta se transmitea din tata in fiu, din generatie in generatie. Pentru a realiza o astfel de lama, era nevoie sa bati simultan otel dur cu continut ridicat de carbon si otel moale la o temperatura foarte inalta. Totul depindea de selectarea materialelor prime, de proportiile foarte exacte care trebuiau respectate in compozitia lamei si de temperatura de 790 grade Celsius. De asemenea, timpul de expunere la flacara era foarte important si odata respectate toate aceste detalii puteai avea garantia obtinerii celei mai bune sabii din lume.
In evul mediu fierarii obisnuiau sa recite psalmi si rugaciuni in timp ce lucrau la realizarea lamelor, mentinand ritmul pentru a putea sa calculeze perioada necesara prelucrarii otelului. Daca timpul de incalzire nu era repectat perfect, exista posibilitatea ca rezistenta lamei sa fie foarte scazuta. Dupa ce lama era modelata pana ajungea la forma perfecta, aceasta se racea in apa sau ulei. Insa unele legende spun ca maestrii fierari obisnuiau sa le raceasca in sangele animalelor, considerand ca acest lucru le va da o rezistenta sporita.Datorita unui procedeu de creare extrem de complicat amplu, un fierar nu reusea sa realizeze mai mult de 2-3 lame pe an.
Imitarea sabiilor de Toledo s-a incercat in mai multe locuri din lume, insa acest lucru nu a fost posibil. Nimeni nu a reusit sa ajunga la perfectiunea maestrilor armurieri din aceasta zona. Otelul din Damasc era prea tare si deloc flexibil, din pricina continutului foarte mare de fier si carbon, in timp ce otelul suedez era prea moale. Alte locuri in care s-a incercat fabricarea unor sabii asemanatoare au fost in Solingen (Germania) si Nimes (Franta).
Sursa : Yuppy.ro
