Polonia a inchis, intr-o singura noapte, 1.200 de magazine de vise. Romania nu a rezistat pana n-a facut spectacol si subiect politic si din etnobotanice. La polonezi s-a clarificat totul cu un ordin, noi am adoptat jumatati de masura.
Ei sunt capitalisti, noi capitalisti. Ei in Uniunea Europeana, noi in Uniunea Europeana.
De ce o asa mare diferenta de atitudine? Probabil din cauza acelorasi motive pentru care Polonia nu a cunoscut criza, iar noi ne-am afundat in ea pana-n gat. Ba nu ne-am multumit cu durerile destructurarii economice, ci am mai adaugat chinuri suplimentare derivate din isterica disputa politica.
Un sondaj de opinie al Ciado Romania releva ca peste jumatate dintre tinerii Romaniei consuma etnobotanice, procurate direct de la magazinele de vise sau de pe Internet. Un asemenea procent banuiesc ca ar fi fost de natura sa declanseze reactia autoritatilor la cel mai inalt nivel. Asa, ca in Polonia.
De exemplu, o lege unica, obligatoriu de aplicat si la Bucuresti, si la Cuca Macaii.
Noi am lasat totul la latitudinea fiecarei primarii. Sau ne-am certat intai cu politia, compartimentul antidrog, pe care am acuzat-o ca ar ocroti comercializarea substantelor euforizante.
Pe urma, prafurile au trecut pe taram politic. Eventual, sa marcam puncte de simpatie. Am desfasurat lanturi umane, am adunat semnaturi, am adunat presa, sa ne vada omenirea cat spirit civic avem, i-am apostrofat pe primari, ca nu sunt in stare sa ia decizii rapide sau ca proprietarii magazinelor de vise sunt musai din cercul de interese al primarului...
Dupa aceea, am initiat, cica la presiunea manifestantilor, hotarari de consilii locale, prin care magazinele sa fie mutate la un kilometru de scoala (o prostie, fiindca masura nu duce la eliminarea consumului de droguri usoare) sau sa fie desfiintate (corect), dar pana s-a introdus hotararea pe ordinea de zi a sedintei, pana a avut loc sedinta, a trecut baba cu noua cojoace!
Adica s-a sfarsit si anul, copiii s-au drogat in continuare, la scoala, sub nasul colegilor si al profesorilor, acasa, sub ochii parintilor. Spitalele municipale au tratat, pe luna, cam 200 de cazuri de supradoze. Pe urma, o primarie a avut o astfel de initiativa, o mie-nu.
Or sa apara si actiuni in instanta depuse de patronii ale caror magazine de vise au fost inchise, mira-m-as sa nu casige vreunul. Asa ca spectacolul este asigurat si problema sigur de... nerezolvat.
Foarte des s-a vorbit despre incalcarea drepturilor patronului, dar mult prea putin despre urmarile activitatii lor aducatoare de bani, despre cat de legal sau nu este consumul de droguri usoare etc.
Si iar intreb: de ce Polonia, capitalista si ea, tara europeana ca si noi, cu aceleasi reguli ale drepturilor omului, si-a putut permite masuri radicale, iar noi nu?
