Argila

Prezentare generala

Nu exista, inca, o explicatie stiintifica despre modul cum actioneaza argila. Face mult bine deoarece, odata intrata in organism, ea se indreapta acolo unde se afla raul. Se spune ca se intampla asta pentru ca a fost inzestrata de Dumnezeu cu inteligenta... Sa-I multumim Lui pentru darul binecuvantat si sa folosim cu incredere acest panaceu.

Calitati curative si actiune farmaceutica

 Se gaseste sub diverse sortimente: argila alba, galbena, rosie, verde si gri, cea mai buna (in sensul continutului de informatii si energii benefice) fiind cea galbena (are cel mai mare continut de fier, magneziu si calciu), urmata de argila alba. 

Completeaza necesarul de compusi anorganici, restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia, stimuleaza activitatea glandelor endocrine si combate hiperaciditatea. 

 Alaturi de alte minunatii naturale care ne intaresc si ne redau sanatatea, argila ocupa un loc de frunte. Ieftina si usor de administrat, fara efecte secundare si urmari nocive, este un adevarat panaceu pentru o multime de boli.

Stiati ca argila are o compozitie asemanatoare cu aceea a corpului nostru? Contine minerale (calciu, magneziu, siliciu, fier, potasiu etc.), fapt care ii permite sa curete toxinele din sange. Acest amestec de silicati si fragmente de cuart si mica, este un adevarat miracol pentru sanatate. Se pare ca silicatul de aluminiu ii confera proprietatile cicatrizante, iar alti produsi de care dispune ii explica proprietatile antitoxice.

 - Argila este un produs natural, pe care Dumnezeu l-a lasat omenirii, altfel nu s-ar putea explica toate efectele terapeutice pe care le are asupra organismului. Succesul argilei este garantat de compozitia ei: un amestec complex de substante minerale foarte bine dozate, care au efecte antimicrobiene, absorbante si adsorbante exceptionale. Datorita faptului ca argila este bazica, are si importante proprietati antioxidante, care prelungesc viata. Chiar daca cercetatorii nu au putut demonstra stiintific modul de actiune al argilei, efectele ei benefice asupra organismului uman sunt incontestabile.

Fie ca e folosita intern, fie ca doar ia contact exterior cu organismul, ea se localizeaza in final spre locul afectat, absoarbe ceea ce este nociv, apoi expulzeaza, de regula pe calea tubului digestiv. Este absolut uluitor cum acest pamant viu si misterios, dar binecuvantat de Dumnezeu, indiferent ca ia contact cu organismul pe cale bucala, anala, vaginala sau dermica, se indreapta exact catre locul in care se afla cantonat raul care a afectat organismul...

Asadar, argila:

• are o remarcabila putere de absortie, dar si putere antitoxica;
• are deosebite proprietati cicatrizante;
• potenteaza fortele de aparare ale organismului;
• ajuta la echilibrarea radioactiva a corpului;
• reincarca celulele organismului cu energie vitala, revigorandu-le;
• ajuta la normalizarea tensiunii arteriale;
• protejeaza bolnavii de diabet;
• are efect tonic asupra sistemului nervos si alunga stress-ul.

Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni ale cailor respiratorii; arsuri; probleme ale ochilor; ulcer si gastrita; insufiecienta hepatica si biliara; colite nefritice sau litiazice; probleme ale tenului.

 Boli digestive

- Avand un efect bactericid foarte puternic, argila este indicata in toate bolile aparatului digestiv.
In 2006, doi cercetatori germani au luat premiul Nobel pentru medicina, demonstrand stiintific faptul ca Helicobacter Pylori este responsabil de aparitia ulcerului si a altor boli digestive. Argila elimina in mod natural Helicobacter Pylori si, fiind bazica, neutralizeaza excesul de acid gastric din stomac, are efect cicatrizant, iar rezultatele in remedierea problemelor digestive sunt absolut formidabile - procentul de rezolvare este aproape de 100% in colite, ulcere, colite ulceroase, gastrite, gastro-duodenite etc. Practic, celulele sanatoase sunt foarte bine protejate de pansamentul gastric pe care il face argila, celulele bolnave se refac spectaculos, iar cele moarte sunt eliminate.

 Ulcer varicos

Cataplasmele cu argila au rezultate exceptionale in ulcerul varicos. O femeie din Alba-Iulia avea ulcer varicos de mult timp, facuse gangrena si era in prag de amputare a piciorului. O infirmiera de la spital a venit la mine disperata, nu mai putea sa suporte mirosul acestei gangrene purulente, care erodase tot tesutul (osul era complet dezvelit). Fiul bolnavei, medic de profesie, a incercat timp de 21 de ani sa-si trateze mama, prin cele mai bune metode medicale, dar nu a putut sa faca nimic, a tinut doar boala pe loc. Argila, in numai 3 saptamani, a vindecat-o complet, a eliminat infectia si a cicatrizat rana. Rezultatul m-a mirat si pe mine, nu credeam ca poate avea un efect atat de bun si rapid.

 Boli tiroidiene

La bolile tiroidiene, cura interna cu medicamente este de baza, dar foarte importante sunt si cataplasmele cu argila, care ajuta la diminuarea sau chiar eliminarea nodulilor tiroidieni. Aici trebuie mentionat un lucru extrem de important: cataplasmele nu se refolosesc! 

  Glanda tiroida poate foarte usor sa treaca din hipoactivitate in hiperactivitate, ca urmare a excesului de iod din organism. Din fericire, argila regleaza glanda tiroida, indiferent cum este ea: hiperactiva sau hipoactiva. Recomand, in acest sens, sa folositi sare grunjoasa bruta, pe care puteti s-o rasniti cand aveti nevoie !

Din pacate, exista foarte multe persoane cu boli tiroidiene in Romania, si nu pot sa nu asociez aceste boli cu consumul de sare iodata. In 2002, cand am auzit ca in Romania se va consuma obligatoriu numai sare iodata, m-am alarmat, si pe buna dreptate. Nu inteleg de ce atatea persoane, care nu au probleme cu tiroida, trebuie sa faca obligatoriu un tratament cu iod.

Stres, depresii

 Prin cura cu argila, se asigura aportul optim de minerale naturale, astfel incat stresul si depresiile dispar, iar unele dintre simptomele pacientilor cu boli psihice sunt diminuate considerabil, ca urmare a imbunatatirii activitatii cerebrale.

Argila are efecte pozitive in remineralizari, stres, depresii, boli psihice. Se stie ca stresul determina o eliminare rapida a mineralelor de care avem nevoie in procesele chimice extrem de complexe, ce asigura buna functionare a organismului.

 Infectii urinare, insuficienta renala- cum actioneaza Argila

In cazul infectiilor renale de orice fel, argila face adevarate minuni. Mai ales la rinichii sanatosi, care s-au imbolnavit din cauza infectiilor (amigdalita, carii etc.), vindecarile cu argila sunt exceptionale. Si eu am suferit de insuficienta renala si m-am vindecat, atunci cand medicii ma pregateau pentru dializa. Argila este un remediu eficient, verificat pe mii de cazuri... Trebuie sa se stie ca si in situatia in care s-a inceput dializa, mai sunt sanse de vindecare, mai ales daca insuficienta renala este in stadiu primar, se face doar o dializa pe saptamana sau chiar mai rar. Exista si cazuri mai grave (cand rinichiul nu mai este functional sau cand bolnavul are chisturi renale), la care argila nu are nici un efect. Ajuta la diureza, dar nu poate vindeca.

 Calculi renali si vezicali

 Argila actioneaza asupra calculilor existenti, ori prin dizolvare, ori prin macinare; practic, face schimb ionic cu oxalatii sau cu uratii (nu stiu exact ce substanta influenteaza chimic), si pe ceilalti ii macina si ii elimina.

Depunerile de pietre la rinichi sau in vezica urinara se rezolva absolut spectaculos cu argila. Trebuie sa pun accent pe faptul ca persoanele care ajung la operatie se vor opera din nou, deoarece, prin dereglarea echilibrului glandular, oxalatii si uratii sunt produsi in exces. Atunci, formarea calculilor renali se va face la acelasi interval sau chiar mai curand.  

Pacientii nu stiu ce fel de calculi au avut - spun ca pur si simplu au disparut. Altii povestesc ca la ecografie s-au depistat calculi de dimensiuni mult mai mici, apoi au observat ca elimina nisip in urina. Important este faptul ca argila, pe langa curatarea rinichiului, restabileste echilibrul glandelor endocrine, si astfel nu mai apar in exces oxalati sau urati, substantele care produc calculii renali. Dispare astfel si riscul de refacere a pietrelor, in conditiile in care se face si o cura de intretinere cu argila, care nu are efecte secundare.
Argila nu are efecte in bolile vezicii biliare! Daca exista depuneri sau calculi la vezica biliara, argila nu ajuta sau chiar poate provoca reactii adverse.

 Enterocolite, toxiinfectii alimentare

 Daca mancam argila, aceasta panseaza practic tot tractul digestiv. Nu toti oamenii suporta argila, cu toate ca nu are nici un gust. Este ciudat, deoarece unii consuma ape minerale sulfuroase, altii beau ceaiuri amare, doar pentru ca aud ca le face bine. Argila nu are nici un gust si reuseste chiar sa elimine mirosul si gustul unei ape care nu este potabila. Totusi, unii isi fac probleme ca ar putea sa le provoace greata, dar nu este cazul.

Toxiinfectiile alimentare se rezolva spectaculos cu ceea ce eu numesc "doza de cal" - o formula neacademica, dar foarte sugestiva. Se ia un borcan de 800 de grame, se umple jumatate cu argila si jumatate cu apa, apoi se amesteca pana ce se dizolva si se bea integral, intr-o singura priza. In circa o ora, bolnavul nu mai are absolut nimic. Altfel, o toxiinfectie alimentara presupune internare, spalaturi gastrice, perfuzii si, de regula, raman sensibilitati in zona digestiva care cauzeaza colite si alte probleme. In caz de intoxicatii alimentare, se recomanda doze mari de argila, inclusiv mestecata. Explicatia este foarte simpla: suspensia de argila este solubila integral in sucul gastric si este absorbita in sange. In colon si in intestinul inferior, mineralele din argila ajung mai greu - doar prin irigarea sanguina.

Argila-Dezintoxifiant general

  Studiile au demonstrat ca argila se poate folosi si profilactic, in bolile profesionale, de persoanele care lucreaza in medii toxice.

 De asemenea, transpiratia si materiile fecale sunt foarte urat mirositoare, dar acest aspect demonstreaza tocmai faptul ca anumite substante toxice sau infectii sunt eliminate din organism!

Argila are efect antitoxic demonstrat, mai ales in cazul metalelor grele. Argila inglobeaza particulele de metale grele, daunatoare pentru organism, si le elimina. Multor persoane, la prima cura de argila, li se tulbura puternic urina. Rinichiul incepe sa functioneze mai bine si argila inglobeaza aceste toxine, pe care le elimina.  Exista si alte cure de dezintoxicare, insa nu si pentru metalele grele.

Institutul de Ecologie Aplicata a facut studii asupra efectului argilei noastre, in cazul intoxicatiilor cu mercur, cadmiu, arsen, plumb si derivati ai acestora. (Atentie, unii din acesti derivati se folosesc si in vaccinurile antigripale, pentru sterilizare!) S-a constatat o eliminare aproape completa a mercurului din organism, in cure de lunga durata (cateva luni), cu cantitati mari de argila. Apare o relatie directa intre cantitatea de argila consumata si cea de mercur eliminata.

Diabet - Tratament cu Argila

 Rezultate remarcabile, in decurs de trei luni: de la valori ale glicemiei peste 400 au ajuns la valori in jur de 90, care au ramas stabile, insa fac si acum cura de intretinere cu argila.

Am avut persoane cu valori ale glicemiei foarte ridicate, dar care nu erau dependente de insulina. Trebuie sa pun accent pe faptul ca, in momentul in care un organ este scutit de efort, isi pierde functia (pancreasul in diabetul insulinodependent, rinichiul la bolnavul care face dializa, glanda tiroida la bolnavii care iau anumiti hormoni etc.). Daca se face tratament cu insulina, cu cat acesta este mai indelungat, cu atat sansele de vindecare scad.

Argila si Cancerul

Argila are efecte benefice pentru bolnavii de cancer, atat ca adjuvant in tratamentul oncologic clasic (ca detoxifiant al organismului), cat si prin efectul antioxidant, fiind dovedit faptul ca radicalii liberi favorizeaza aparitia cancerului.

 

Reactia de dezintoxicare-vindecare

In cursul tratamentului cu argila, la unele persoane apar simptome neobisnuite, cum ar fi: oboseala, dureri de cap si muschi asemanatoare celor din timpul gripei, stari subfebrile, greata, senzatie de greutate in intestin. Aceste simptome dureaza trei-patru zile, nu mai mult, si arata ca organismul era foarte intoxicat si reactioneaza puternic la aceasta cura. Dupa trecerea acestui interval de timp, gradat, ne vom simti din ce in ce mai bine si mai usori. Daca dupa patru zile aceste simptome persista, atunci vom intrerupe temporar cura si vom tine un regim vegetarian, cu multe fructe si legume crude, care sa ne pregateasca organismul pentru tratamentul cu argila, care este ceva mai puternic.

Recomandari

Pentru uz extern - pudra de argila
- cataplasme reci cu pudra, pe piept si spate, alternativ in tratarea bronsitelor
- cataplasma cu pudra impotriva arsurilor 

Pe tifon se aplica cataplasme groase de argila rece, timp de o ora.
- cataplasma impotriva arteritei
In afara crizelor dureroase: 3 cataplasme pe zi, calde + un pahar de apa argiloasa ce va fi baut pe stomacul gol, dimineata, iar altul inainte de cina cu o jumatate de ora.
- cataplasma cu pudra de argila pentru acnee
Amestec de pudra de argila cu apa (apa de tarate de grau da un randament mai bun), aplicata pe fata, sub forma de masca;
- masti cosmetice cu pudra de argila pentru ten
 

Pudra de argila se amesteca cu diferite fructe, legume, iaurt, miere de albine, ulei de masline, galbenus de ou, in functie de tipul de ten;
- bai de argila
 

Pentru intregul corp, se pot face bai de argila, in cada de baie. Pentru o cura se folosesc 10 pungi de argila (a 1 kg fiecare). In prima zi, se pun in cada 2 pungi de argila, peste care se adauga putina apa, pentru a se inmuia. Apoi, se adauga apa calda si se face baie, 40 de minute. Dupa baie, nu se goleste cada. A doua zi, se scoate doar apa, cu un furtun, si se adauga alte doua pungi, peste cea din cada. Se inmoaie, apoi se face baie. La fel se procedeaza si in urmatoarele zile, pana se epuizeaza intreaga cantitate de argila. Apoi, se poate continua, inca 6 zile, fara a mai pune alta argila. Schimbati doar apa. Are un efect deosebit asupra intregului organism, ajutand la eliminarea toxinelor si la intarirea sistemului imunitar.

Pentru uz extern - apa de argila

- inhalatii cu apa argiloasa impotriva guturaiului si sinuzitei
- bomboane din argila impotriva durerilor in gat
Se va suge, ca o bomboana, o bucatica de argila, pana la dizolvarea completa
- comprese cu apa de argila pentru ochi inlacrimati, blefarita, conjunctivita, cataracta
O suta de grame de argila se pun intr-un litru de apa si apoi aplicati comprese local, pe ochiul inchis, de 1-3 ori pe zi.
- gargara cu  apa argiloasa in tratarea amigdalitei si bronsitei.

Pentru uz intern - apa de argila
- apa de argila impotriva gastro-duodenitei si ulcerului gastro-duodenal
Un pahar cu apa de argila inainte de mesele principale cu o jumatate de ora + cataplasme aplicate pe stomac sau duoden; arsuri la stomac. Se bea amestecul dupa fiecare masa sau atunci cand apar durerile.
- apa de argila in tratamentul impotriva insuficientei hepatica si biliara
Apa de argila + cataplasme pe ficat, de 1-2 ori pe zi;
- apa argiloasa in colicele nefritice sau litiazice (dureri produse de pietrele renale)
Dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa argiloasa, iar dupa-amiaza cataplasme pe ariile renale.

Preparare

Apa de argila 

Se poate folosi ca agent terapeutic fie sub forma de apa, careia i s-a adaugat continutul necesar de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de cataplasme sau pansamente.
Dizolva intr-o jumatate de pahar cu apa o lingura de argila alba. Apa argiloasa va fi preparata cu cateva ore inainte de a fi bauta (4-8 ore), astfel: intr-un pahar sau cana (numai sticla sau portelan, nu plastic) de apa (plata sau de izvor, nu de chiuveta - contine clor) o lingurita de argila (lingura sa fie de lemn - spatula, nu se va folosi metal). Se ia inainte de masa cu o jumatate de ora. In perioada curei de argila, nu se bea alcool de nici un fel. Cura dureaza trei saptamani.

Pasta de argila 

Pentru cataplasme sau pansamente, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din dizolvarea argilei pisate in apa (femeile sa nu aplice terapia in timpul ciclului menstrual). Se pregateste cu minimum 4 ore inainte de folosire. Se va aplica rece, pe locuri bolnave calde (abcese, furuncule, rani) si se va tine 1-1,5 ore. Aceleasi cataplasme reci se pot tine 2-3 ore sau chiar toata noaptea, pe locuri bolnave (ficat, plamani, rinichi). In acest caz, se aplica pe o bucata de panza care serveste drept suport, ce se aplica pe locul bolnav. Cand este vorba de procese cronice, este de preferat sa se aplice calde, iar pansamentul sa adere intim pe locul ce trebuie tratat. Se va aplica de 1-3 ori pe zi, in functie de necesitati si toleranta. In cazul in care provoaca dureri se vor aplica usor caldute si se vor tine mai putin.

Nu doar cicatrizeaza, cand e vorba de o rana, dar si revitalizeaza zona sau organul in profunzime, acolo unde este aplicata. Tratamentul trebuie individualizat, in functie de boala sau organism, deoarece argila capteaza, dreneaza si elimina toate impuritatile tesuturilor, ale sangelui si ale limfei.

Precautii

Tratamentul cu argila este contraindicat femeilor in perioada ciclului menstrual, precum si in ultimele luni de sarcina. De asemenea, este contraindicat persoanelor care sufera de constipatie acuta, putand fi facut atunci cand se rezolva aceasta problema.

In anumite cazuri (mai ales atunci cand regimul alimentar nu este adecvat), cura cu argila poate genera o constipatie pasagera, care va fi remediata cu laxative naturale: ceai de crusin, tinctura de fructe de soc, ulei de ricin, pulbere de volbura etc. Uneori pot aparea anumite fenomene, ca ecou al produselor de dezintoxicare, fenomene care, in ciuda faptului ca sunt destul de suparatoare, sunt un semn imbucurator, care arata ca argila isi face efectul. Aceste fenomene alcatuiesc reactia de dezintoxicare-vindecare, despre care vom vorbi in continuare. 

Aspartam

Aspartamul este denumirea tehnică (produsul chimic) a produselor NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, etc. Aspartamul a fost descoperit accidental în 1965, când James Schlatter, chimist la compania G.D. Searle, testa un medicament anti-ulcer. În urma procesului de metabolizare în organism, Aspartamul se descompune în: fenilalanină (~50%), ; dicetopiperazină, acid aspartic (~40%) și metanol (~10%).


Validitatea acestor opinii a fost analizată și respinsă de multe ori .


Despre "beneficiile" folosirii aspartamului s-a scris foarte mult. Revista Nexus a acordat acestui subiect o deosebita atentie: doua numere (din oct. - nov.1995 si dec.1995 - ian.1996) au gazduit importante articole despre aspartam si ce se ascunde in spatele afacerii.

Aspartamul este, de departe, cel mai periculos aditiv chimic de pe piata alimentara. Un raport al FDA (Administratia Alimentelor si Medicamentelor din SUA) releva faptul ca peste 75% din reactiile adverse reclamate de aditivii sintetici se datoreaza aspartamului!

 Cercetatori care studiaza efectele aspartamului au aratat ca acesta declanseaza si agraveaza urmatoarele boli cronice: tumori pe creier, scleroza multipla, epilepsie, boala Parkinson, sindromul Alzheimer, retardare mintala, fibromialgie, diabet, etc.

Multe dintre aceste reactii sunt foarte serioase, printre acestea fiind prezenta chiar moartea, dupa cum se releva intr-un raport al DHHS (Departamentul de Sanatate si Servicii Umane) al SUA din 1994. Iata doar cateva din cele peste 90 de simptome documentate in raport: spasme musculare, probleme de vedere, atacuri de panica, vorbire ingreunata, tahicardie, palpitatii, pierderea memoriei, pierderea auzului, ameteli, dureri de cap, dureri generalizate, depresie, oboseala accentuata, iritabilitate, insomnie, respiratie ingreunata, etc.

Aspartam

Aspartamul este fabricat din trei substante chimice: acidul aspartic, fenilalanina si metanol. In cartea "Prescription for Nutritional Healing", scrisa de James si Phyllis Balch, aspartamul se afla pe lista denumita "otravuri chimice". Dupa cum veti vedea, acesta este adevarul.


Aspartatul si glutamatul sunt neurotransmitatori, adica faciliteaza transmiterea de informatii de la un neuron la altul. O cantitate prea mare de aspartat sau glutamat va duce la distrugerea ireversibila a unor neuroni datorita unui influx excesiv de calciu in aceste celule. Acest "supliment" de calciu pe care neuronul il primeste, va determina formarea de radicali liberi in exces care ucid celula. De aceea aspartatul si glutamatul sunt denumite excito-toxine: stimuleaza celulele neuronale pana le omoara!
Acidul aspartic este un aminoacid. In forma sa libera, el duce la cresterea nivelului din sange al aspartatului si glutamatului. Dupa consumarea unor produse care contin aspartam sau glutamat, creste nivelul din sange al acestor neurotransmitatori, adevarate excito-toxine.

Dr. Russell Blaylock, profesor de neurochirurgie la Universitatea Mississippi, a publicat o carte in care arata detaliat care sunt efectele distrugatoare ale aspartamului, folosind aproape 500 de referinte stiintifice. De asemenea, el mai arata si distrugerile datorate glutamatului, aditiv care contine 99% acid glutamic.

Riscul este mult marit pentru nou-nascuti, copii, femei insarcinate, batrani si bolnavii cu probleme cronice de sanatate. Desi, in general, FASEB (Federatia societatilor americane pentru o biologie experimentala) este de acord cu toate hotararile FDA, in acest caz a declarat ca "este mai prudent sa se evite folosirea suplimentelor alimentare care contin acid glutamic de catre femeile insarcinate, nou-nascuti si copii."

Creierul primeste astfel un nivel excesiv de aspartat sau glutamat si distrugerea neuronilor incepe galopant, iar marea majoritate (peste 75%) a neuronilor din anumite zone din creier sunt morti inainte de a apare vreun simptom vizibil. Toate aceste afirmatii sunt bine documentate si demonstrate de dr. Russell Blaylock in cartea sa.

Cateva dintre cele mai importante boli cronice agravate sau declansate de excito-toxine ca aspartamul si glutamatul sunt: pierderea memoriei, scleroza multipla, pierderea auzului, dementa, hipoglicemie, leziuni cerebrale, boala lui Parkinson, Alzheimer, epilepsie, dereglari hormonale.



Acidul aspartic din aspartam are aceleasi efecte nefaste ca si acidul glutamic. Dintre principalele efecte, amintim doar cateva: dureri de cap, greata, dureri abdominale, oboseala accentuata (prin impiedicarea glucozei de a ajunge la neuroni), insomnie, deficiente de vedere, atacuri de panica, depresie, astm si probleme severe de respiratie.

Persoanele care au consumat aspartam s-au plans cel mai adesea de pierderea memoriei. Acesta este efectul cel mai important, dupa numarul mare de cazuri.

Blaylock nu este singurul medic celebru care apare in aceste cercetari. Printre cei care au vorbit despre distrugerile cauzate de aspartat si glutamat se numara si dr. Adrienne Samuels, psiholog specialist in cercetare. Un altul este Olney, profesor in departamentul de psihiatrie de la scoala de Medicina din Universitatea Washington. El este unul dintre cei mai faimosi medici, o autoritate in acest domeniu. El chiar a informat compania Searle in 1971 despre faptul ca acidul aspartic provoaca gauri in creierul cobailor folositi la experimentele cu aspartam. Lista celor preocupati de efectele acestor excito-toxine este insa mult prea mare pentru a fi trecuta aici.

Un alt component al aspartamului este fenilalanina. Acesta este un aminoacid care se gaseste in mod natural in creier. Persoanele care sufera de fenilcetonurie, nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta duce la un nivel periculos de mare al fenilalaninei in creier, deseori mortal. S-a demonstrat ca prin consumul de carbohidrati asociat cu aspartam apare cresterea concentratiei de fenilalanina din creier, chiar si la persoane care nu sufera de fenilcetonurie! Aceasta nu este o teorie, toate experimentele facute pana acum demostreaza acest lucru cu prisosinta.

Odata cu marirea nivelului de fenilalanina din creier, concentratia de serotonina va scadea foarte mult, aceasta ducand la depresie si alte probleme emotionale grave.
Chiar si o singura folosire a aspartamului duce la cresterea cantitatii de fenilalanina din sange. O poveste impresionanta despre consumul de aspartam a fost recent publicata in "Wednesday Journal" in articolul "Un cosmar cu aspartam".

 Blaylock demonstreaza ca un nivel crescut de fenilalanina in creier duce pana la urma la schizofrenie. De aceea, folosirea regulata a aspartamului a dus la cresterea vanzarilor de Prozac pentru a controla schizofrenia. Toate acestea spre bucuria marilor concerne farmaceutice care au avut astfel un profit imens.

John Cook a inceput sa bea 6 - 8 racoritoare dietetice in fiecare zi. Simptomele de inceput au constat in pierderea memoriei si dureri de cap frecvente. Mai mult, simtea nevoia de si mai multe racoritoare dietetice. Starea de sanatate s-a deteriorat asa de mult incat a ajuns la schimbari comportamentale radicale si accese de furie violente. Desi nu suferea de fenilcetonurie, analizele de sange au aratat un nivel al fenilalaninei de 80 mg/dl. De asemenea, s-a constatat deteriorarea creierului si functionarea anormala a sistemului nervos central. Dupa ce a renuntat complet la consumul de aspartam, starea lui de sanatate s-a ameliorat dramatic.

Formaldehida este o substanta cancerigena cunoscuta care afecteaza ADN-ul si duce la malformatii congenitale. Datorita lipsei anumitor enzime, oamenii sunt mult mai neajutorati in fata acestei toxine decat animalele. De aceea, testele cu aspartam facute pe animale nu reflecta realist pericolele pentru oameni: acestea sunt mult mai mari!

Ultimul component al aspartamului este metanolul, o otrava mortala. Cu totii cunoastem cazuri de alcoolici impatimiti care au consumat metanol, ajungand orbi sau chiar murind. Metanolul este eliberat gradat in intestinul subtire sub actiunea enzimei chimotripsina.

Prin incalzirea aspartamului la o temperatura mai mare de 30 de grade Celsius (cazul fabricarii de dulciuri dietetice - fara calorii - pe baza de aspartam) metanolul este eliberat si, deci, prezent ca atare in alimentul respectiv.
Odata ajuns in corp, metanolul de descompune in acid formic si formaldehida, care este o neurotoxina mortala. Cercetarile arata ca formaldehida este o otrava cumulativa pentru ca nu se mai elimina, odata ajunsa in corp.

Simptomele otravirii cu metanol includ migrene, ameteala, greata, dezordini gastrointestinale, slabire, pierderea echilibrului, friguri, pierderi de memorie, dereglari comportamentale, etc.
Cele mai bine cunoscute probleme cauzate de otravirea cu metanol sunt cele legate de pierderea vederii, micsorarea campului vizual, vedere in ceata, distrugerea retinei si orbire. (Probabil ca de aici vine numele gumei de mestecat ORBIT... fara zahar!)



Asa cum a aratat dr. Woodrow Monte, director la Food Science and Nutrition Laboratory din Universitatea Statului Arizona, "nu exista studii care sa evalueze efectele mutagene, teratogene sau carcinogene ale administrarii metanolului, pe oameni." El chiar a dat in judecata FDA cerind sa interzica aspartamul, cel putin pana la noi cercetari, afirmand ca "odata ce aprobati aspartamul, nu se va mai putea face nimic pentru a repara greseala", asa cum a fost si cazul cu zaharina, cunoscut agent cancerigen, "sau cu Dumnezeu stie ce alte substante care insulta constitutia umana cu aprobare guvernamentala".

 Nu este singurul nume care a beneficiat de pe urma aprobarii aspartamului. Donald Rumsfeld, cunoscuta figura din administratia Bush, a fost angajat al firmei Searle (director executiv) inainte de a-si oferi serviciile guvernului...

La putin timp dupa aceasta interventie, comisarul FDA responsabil cu aspartamul - Arthur Hull Hayes Jr. - a aprobat folosirea aspartamului, dupa care a demisionat din FDA fiind angajat la compania Searle, cea care fabrica aspartamul!



In actul "inconstient" din 1993, FDA a aprobat aspartamul ca ingredient in produsele alimentare preparate prin incalzire la mai mult de 30 de grade Celsius!!! Este vorba de celebrele - din pacate - dropsuri fara zahar, cu zero calorii (Orbit, Golia, Cool mint, etc.), si toata gama de produse dietetice de patiserie si cofetarie.

Si totusi, de ce nu auzim despre aceste lucruri? De ce nimeni nu spune nimic? Cauzele sunt:

1. Lipsa de interes din partea populatiei. Bolile si accidentele cauzate de aspartam nu apar in ziare asa cum este reflectat un accident aviatic in mass-media.
2. Majoritatea oamenilor nu asociaza simptomele lor cu folosirea aspartamului. Pentru ca odata ce omul si-a distrus o parte importanta a neuronilor sai si a ajuns la o boala cronica, nu poate nici macar sa se gandeasca sa asocieze boala lui cu aspartamul.
Modul in care a fost aprobat aspartamul este o lectie despre cum companiile chimice si farmaceutice manipuleaza agentiile guvernamentale ca FDA, mituiesc organizatii non-guvernamentale ca Asociatia Dietetica Americana, si inunda comunitatea stiintifica cu studii fraudate sponsorizate de industria beneficiara (fabricantii de aspartam).
Erik Millstone, cercetator la Science Policy Research Unit de la Universitatea Sussex a adunat sute de pagini de probe obtinute prin Legea de libertate a informatiei (23) din SUA aratand ca:
1. Testele de laborator au fost fraudate iar pericolele au fost ascunse;
2. Tumorile cerebrale au fost "eliminate" de pe cobai iar animalele care au murit au fost inregistrate ca fiind "bine mersi" in inregistrarile de laborator;
3. FDA a fost "hranita" cu declaratii false si eronate;
4. Cei doi procurori desemnati pentru a aduce in fata instantei fabricantul de aspartam pentru frauda informationala au fost anjajati imediat de fabricant pentru a nu-si duce la indeplinire misiunea;
5. Comisarul FDA a ignorat avertismentele propriei comisii stiintifice care a cercetat cazul aspartamului iar la scurt timp dupa aprobarea aspartamului i s-a oferit un post in firma care raspundea de relatiile publice ale companiei producatoare Searle;
6. In ianuarie 1993, American Dietetic Association a primit o donatie de 75.000 dolari de la compania NutraSweet. Multe alte organizatii "independente" au beneficiat de mari sume de bani din partea fabricantilor de aspartam. Asociatia mai sus-amintita a primit bani de la NutraSweet si pentru a organiza o scoala de bucatari in Chicago (pentru a-i invata cum sa foloseasca aspartamul in preparate culinare);
7. Un cercetator independent din New England care a demonstrat pericolele consumului de aspartam este acum consultant la compania Monsanto (sora cu Searle). Un alt cercetator din sud-estul SUA a marturisit despre pericolele aspartamului asupra copiilor. Un reporter de investigatii a descoperit ca i s-a spus sa-si "tina gura" daca vrea sa nu-si piarda sponsorizarea din partea unui producator de racoritoare dietetice care este membru in asociatia NutraSweet.

 Aspartamul a fost gasit si in produse care nu mentionau acest lucru pe eticheta. De asemenea, suplimentele alimentare si tabletele de multivitamine (Centrum, Alka Seltzer, Supradyne, Sandoz, etc.) contin aspartam.

Aspartamul este vandut in peste 80 de tari din lume! El poate fi gasit in: mic-dejun instant, gume de mestecat fara zahar (Orbit, Winterfresh, Airwaves, etc.), cereale, dropsuri fara zahar, bauturi racoritoare, inghetata, gelatina, sucuri de fructe, laxative, multivitamine (efervescente sau nu), suplimente alimentare, bauturi carbogazoase, indulcitori alimentari, cafea instant, iaurt, etc.

Va recomandam sa consultati si cartile urmatoare:

1. "Excitotoxinele: gustul care ucide", (Health Press, 1994) de Russell Blaylock
2. "Aspartamul (NutraSweet), e sigur?", (prin Aspartame Consumer Safety Network) de H. J. Roberts
3. "Aspartamul amar - o deziluzie dietetica", de Barbara Mullarkey

Dobanzile la care se imprumuta statele europene

29.11.2011

 La ce dobândă se împrumută statele europene pe 10 ani

 Dobanda statelor europene, bonduri europene imprumuturi.

Poliţiştii ialomiţeni au salvat din mâinile braconierilor un morun de peste 93 de kilograme

Morunul de peste 93 de kilograme a fost redat mediului acvatic

 

Poliţiştii din localitatea ialomiţeană Stelnica au dat ieri seară de urma a doi braconieri, din comuna Borduşani, ce au pescuit din apele braţului Borcea un morun de peste 93 de kilograme. Cei doi sunt acum cercetaţi de oamenii legii. 

 Captura a fost descoperită de polițiști în timpul unei patrule de rutină. După ce au prins morunul de 93 de kilograme, cei doi l-au urcat într-o căruță și doreau să îl ducă acasă. Pe drum, ei au dat nas în nas cu oamenii legii, care i-au luat la întrebări.

Cei doi braconieri din Bordușani, în vârstă de 22 și 24 de ani, au prins morunul în zona Vadul Vechi, aflat în apropiere de localitatea Stelnica. 

În momentul în care au descoperit peștele, polițiștii au sesizat organele de anchetă. Întrucât morunul era încă viu, el a fost redat mediului acvatic.

Băncile scot locuinţe la licitaţie.

De multe ori se întâmplă ca preţul cerut de bănci la prima licitaţie să fie mai mic decât valoarea locuinţei în piaţă, iar dacă nu se vinde costul se mai poate ajusta, chiar şi cu 50%. „În unele cazuri, preţul de pornire a licitaţiei pentru o astfel de proprietate ajunge să fie cu mult mai mic decât preţul mediu cerut pentru apartamente similare scoase la vânzare de proprietari în aceeaşi zonă", a subliniat Daniel Crainic, reprezentant al portalului imobiliare.ro.

Locuinţele scoase la licitaţie au început să atragă din ce în ce mai mult atenţia persoanelor interesate de achiziţionare unei locuinţe, deoarece preţurile pot fi mai mici şi cu 50% faţă de valoarea lor de piaţă.

Apartamente cu 48% mai ieftine

 Un alt anunţ face referirea la scoaterea la licitaţie a unui apartament cu trei camere din apropierea Pieţei Unirii (strada Sfânta Vineri colţ cu Bulevardul Corneliu Coposu), preţul de pornire fiind de 66.248 de euro. Apartamentul se află la etajul doi dintr-un bloc cu opt etaje dat în folosinţă în 1990, este decomandat şi are o suprafaţă utilă de 1.003 de euro pe metru pătrat. Preţul mediu de strigare exprimat în euro pe metru pătrat util pentru apartamentele similare scoase la vânzare în zona Unirii este de 1.488 de euro, cu 48% mai ridicat.

 Preţul de pornire pentru un apartament în executare silită cu trei camere din zona Olteniţei, situat între staţia de metrou Brâncoveanu şi City Mall, este de 51.610 de euro, adică 794 de euro pe metru pătrat. Apartamentul este situat la etajul şapte din opt într-un bloc din 1980, este decomandat, are o suprafaţă utilă de 65 de metri pătraţi şi finisaje medii.

Un apartament cu două camere, situat la parterul unui bloc vechi din Berceni, cu o suprafaţă utilă de 45 de metri pătraţi este scos la licitaţie la preţul de 35.800 de euro, adică 795 de euro pe metrul pătrat util, potrivit unui anunţ postat pe imobiliare.ro. Pentru comparaţie, preţul mediu solicitat de proprietari pentru apartamente vechi cu două camere din Berceni este de 53.000 de euro, cu 48% mai mult.



Case şi vile scoase la licitaţie la 46.300 de euro

Există şi case care sunt scoase la licitaţie la preţuri interesante. De exemplu, 46.300 de euro este preţul de pornire pentru o casă cu două camere din 1965, situată în sectorul patru, în apropiere de Splaiul Unirii. Casa este formată din două camere şi are o suprafaţă de 50 de metri pătraţi. Imobilul poate fi extins cu încă un nivel.


Însă nu toate anunţurile cu proprietăţi în executare silită scoase la licitaţie sunt ieftine. De pildă, o vilă construită în 2005, cu şase camere, situată în sectorul şase, la periferia cartierului Drumul Taberei are un preţ de pornire de 170.000 de euro. Vila are o suprafaţă utilă de 171 de metri pătraţi şi este amplasată pe un teren de 500 de metri pătraţi.

 La 95.000 de euro este listată o casă cu cinci camere, cu suprafaţa utilă de 95 de metri pătraţi (teren 200 de metri pătraţi), două băi, cu regim de înălţime parter şi un etaj. Imobilul construit în 2008 este situat în cartierul rezidenţial la ieşirea din Bucureşti spre Chitila. În zonă străzile sunt asfaltate, există mijloace de transport şi iluminat stradal.

Noul Virus Antrax

Virusul mortal este o modificare genetică a versiunii H5N1, cunoscut şi ca gripa aviară, dar este de mii de ori mai puternic şi mai infecţios.

Un grup de cercetători vrea să publice o lucrare despre cum a creat un virus care ar putea omorî milioane de oameni dintrodată. 

Cercetarea a pornit de la curiozitatea de a înţelege mai bine virusul gripei aviare, astfel că virologul olandez Ron Fouchie împreună cu echipa sa au descoperit că doar 5 mutaţii trebuie făcute la gripa aviară pentru a se transmite mult mai uşor.

El a făcut testet pe dihori care au căile respiratorii similare omului.

Studiul a stârnit o adevărată controversă în rândul oamenilor de ştiinţă, unii dintre ei spunând că aceste lucruri nu ar trebui niciodată dezvăluite. Virusul curent  H5N1 a omorît doar 500 de oameni şi nu este destul de cotagios pentru a provoca o pandemie globală, însă acesta, nou, ar putea ajunge pe mâini greşite şi s-ar declanşa un adevărat război biologic.

Fouchier a admis că ce a descoperit de echipa sa "este una dintre cele mai periculoase virusuri", însă vrea să publice lucrarea în care va descrie cum a fost făcut, crezând că astfel ar putea ajuta la îmbunătăţirea sănătăţii publice.

Un cip electronic simulează funcţiile neuronilor umani

Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni, care comunică între ei prin eliberarea neurotransmiţătorilor. Legătura între neuronul emiţător şi cel receptor este făcută printr-o sinapsă. Canalele ionice din membranele neuronilor receptori se închid şi se deschid ca răspuns la stimulul reprezentat de neurotransmiţător, schimbând potenţialul electric al neuronilor. Dacă aceste schimbări ajung la un anumit grad de intensitate, neuronii produc un impuls electric cunoscut drept potenţial de acţiune. Procesul este foarte complex, dar oamenii de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), din SUA, au reuşit să îl reproducă într-un cip de siliciu.
Mai exact, cipul mimează plasticitatea neuronală, procesul prin care neuronii se adaptează la informaţii noi. Plasticitatea este unul dintre principalii factori care permit omului să înveţe şi să memoreze informaţii.

Astfel, cipul creat de cei de la MIT se diferenţiază de cele convenţionale prin faptul că nu funcţionează în modul binar, ci analog.

Acest lucru îi permite noului chip să simuleze variaţiile de potenţial electric care apar atunci când atomii încărcaţi electric din neurotransmiţători trec prin canalele ionice ale neuronilor receptori. În cazul cipului, neurotransmiţătorii sunt înlocuiţi printr-un curent electric variabil, iar rolul canalelor este jucat de aproape 400 de tranzistori.

Specialiştii speră ca această tehnologie să poată deveni utilă în cercetări asupra creierului, pentru a simula funcţiile neuronale sau în facilitarea comunicării interfeţelor creier - computer. Avantajul folosirii acestui cip este că el are viteză de reacţie mai mare decât un calculator şi chiar decât sistemul biologic pe care l-a avut la bază.

Cel mai vechi cârlig de pescuit din lume

O echipă de arheologi australieni a descoperit în Timorul de Est cel mai vechi cârlig de pescuit. Conform datărilor cu carbon, străvechiul obiect are vârsta de aproximativ 16.000 - 23.000 ani.

Echipa de arheologi a mai descoperit o cantitate uriaşă de peste 38.000 de oase care au aparţinut unor specii de peşti din fauna piscicolă locală.

 Descoperirea a avut loc cu ocazia săpăturilor din peştera Jerimalai, situată într-un masiv calcaros. Sue
 O'Connor, arheolog în cadrul Universităţii Naţionale din Canberra a descoperit două cârlige de pescuit realizat din prelucrarea brută a cochiliilor de scoică.

Cel mai vechi cârlig până în acest moment, avea vechimea de 5.500 ani şi fusese descoperit în sud-estul Asiei.

Peştii sunt de tip pelagic, ceea ce înseamnă ca acei oameni care i-au pescuit în vechime stăpâneau deja tehnici şi mijloace de navigaţie care să le permită să se aventureze în larg pentru partidele de pescuit.

Felul in care în care mintea te face să pierzi bani pe bursă

Iată care sunt câteva dintre lucrurile cu care investitorii pornesc la drum şi care-i fac să piardă bani pe bursă.






 Porneşti de la ideea preconcepută că trecutul este o indicaţie pentru viitor


O companie poate să anunţe o serie de trimestre cu rezultate foarte bune şi presupui că următoarele trimestre vor fi la fel.
Această eroare face parte dintr-un concept al comportamentului financiar denumită putere de reprezentare. Presupui incorect că un lucru înseamnă alt lucru.
Un alt exemplu al acestui concept este atunci când investitorul presupune că o companie bună este şi o acţiune bună.



 Încrederea exagerată în predicţiile personale


Acest lucru se întâmplă când te bazezi prea mult pe abilităţile proprii de a lua decizii de investiţii iar de cele mai multe ori se adevereşte că acestea nu sunt corecte.
Portofoliile investitorilor prea încrezători în forţele proprii sunt deseori puţin diversificate şi mai supuse riscului de piaţă.


 Nu marchezi la timp pierderea


Acceptarea pierderii de către investitori este una dintre cauzele care-i fac să piardă şi mai mulţi bani decât ar fi necesar.
De exemplu, o scădere a portofoliului de 20% poate să fie justificată. Cea mai bună decizie în acest caz ar fi ca investitorul să-şi marcheze pierderea şi să meargă mai departe. Totuşi, investitorul se gândeşte că în continuare acţiunile ar putea să revină. Această gândire este periculoasă pentru că de multe ori îi face pe investitori să-şi majoreze expunerea în investiţia pierzătoare.
Aceast comportament este similar cu cel din jocurile de noroc, când jucătorul face o serie de pariuri mari în speranţa că-şi va recupera pierderile anterioare.



Te agăţi de decizia iniţială de investiţii deşi datele problemei s-au schimbat


Ancorarea la condiţiile din trecut este un concept legat de încrederea exagerată în propriile predicţii.
De exemplu, investitorul ia prima decizie de investiţie bazându-se pe informaţiile disponibile la momentul respectiv. Mai târziu, deşi ia cunoştinţă de informaţiile noi care-i pot modifica predicţiile iniţiale nu recurge la o nouă analiză şi doar revizuieşte vechea analiză, care nu reflectă întocmai noile condiţii.

 Sentimentul de regret îţi afectează deciziile de investiţii


Cum tranzacţionezi în viitor este adesea influenţat de ce ai făcut în trecut. De exemplu, vinzi o acţiune cu un câştig de 20% pentru ca mai apoi să o vezi cum continuă să crească şi îţi spui în gând "Dacă aş mai fi aşteptat ce bine era". Sau poate că una dintre investiţiile tale au scăzut în valoare şi te cerţi că nu ai vândut-o înainte. Aceste lucruri nasc regrete care influenţează comportamentul ulterior.
Investitorul poate să se concentreze pe o acţiune sau poate să investească prea conservator influenţat de aceste regrete.

 Mereu găseşti motive "bune" să explici de ce ai greşit


Uneori investiţiile pot să fie slabe. Bineînţeles că nu este vina ta, nu e aşa ? Mecanismele de apărare sub forma scuzelor sunt legate de comportamentul de încredere prea mare în previziunile proprii.
Câteva dintre aceste scuze pe care investitorii le găsesc când fac investiţii proaste sunt :
"Dacă acel lucru nu s-ar fi întâmplat, atunci aş fi avut dreptate", sau "Aproape am avut dreptate" (însă uneori acest lucru nu este de ajuns), sau "Ce am prevăzut nu s-a întâmplat încă" (din păcate pieţele pot rămâne raţionale mai mult decât poţi rămâne solvabil).



Uneori rişti prea mult alteori prea puţin


Abilitatea de a tolera riscul ar trebui să fie determinată de circumstanţele financiare personale, orizontul investiţional şi expunerea investiţiei în totalul propriului portofoliu.
În ciuda acestui lucru toleranţa la risc a investitorilor se schimbă şi în funcţie de evoluţia pieţei. Îşi asumă riscuri mai mari după o perioadă bună de piaţă şi sunt conservatori după ce au pierdut bani din investiţii.
Acest lucru determină investitorii să cumpere la preţuri mari şi să vândă la preţuri mici.

Liber la masacru în Delta Dunării!

Membrii Comisiei pentru Administrație Publică, Echilibru Ecologic și Amenajarea Teritoriului au aprobat reluarea vânătorii pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei, după ce societatea civilă a militat cu success pentru protejarea speciilor ce habitează în această zonă unică

 Reprezentanţii ONG-urilor de mediu sunt sideraţi de această măsură, care vine după ani de lobby împotriva organizării de vânători în Rezervaţia Biosferei, o zonă unică de importanță internațională - parte a Patrimoniului Universal- sit UNESCO), parte a Convenției zonelor umede RAMSAR și sit Natura 2000.

Presiunile politice dar şi economice venite din partea deputaţilor vânători şi a agenţilor economici care aveau de suferit de pe urma anulării contractelor cu sutele de vânători străini au condus la reluarea vânătorii sportive în zona Deltei Dunării.



Impact negative asupra speciilor din Deltă

După ce în vară s-a decis ca Administraţia Rezervaţiei să nu mai elibereze autorizaţii de mediu pentru vânătoare în Deltă, săptămâna trecută, cu acordul tacit al reprezentanților Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), ai Ministerului Mediului și Pădurilor și la inițiativa Consiliului Judeţean Tulcea, membrii Comisiei pentru Administrație Publică, Echilibru Ecologic și Amenajarea Teritoriului din Camera Deputaţilor au aprobat modificarea OUG 127/2010 menită să completeze Legea de funcționare a RBDD 82/1993.

 „Asociația Salvați Dunărea și Delta (ASDD) consideră vânătoarea sportivă drept una dintre cele mai invazive și distructive practici în Delta Dunării, având de–a lungul timpului un impact deosebit de negativ asupra populațiilor de păsări și mamifere din RBDD“ spune Liviu Mihaiu, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta.

Astfel, la propunerea Președintelui Comisiei, domnul Vasile Gherasim (PDL), vânătoare sportivă va fi considerată "activitate economică tradițională" în Delta Dunării  și, astfel, reintrodusă ca practica în RBDD.


 Deltă de grupuri de vânători, în special străini, care împuşcă la nimereală tot ce zboară, fără să fie supravegheaţi de autorităţi, fie din lipsă de personal, fie din alte motive ce ţin de domeniul financiar.
De-a lungul anilor asociaţiile pentru protecţia mediului au semnalat nenumărate massacre comise în
Există şi lume mulţumită de reluarea vânătorii, printre aceştia numărându-se proprietarii de pensiuni din Deltă, organizatorii de vânători şi bineînţeles, vânătorii, care reclamau faptul că plătesc taxe mari şi nu pot practica sportul preferat.

Dieta Hemoroizi

Dieta Hemoroizi - bogata in fibre compusa in principal din fructe si legume pentru a elimina  constipatia si sa tratezi hemoroizii.

 

Daca fibrele pe care le consumi provin din legume si fructe, nu exista restrictii de nici un fel. Doar ca, avand in vedere ca stomacul tau nu e obisnuit cu ele, pentru o saptamana sau doua exista posibilitatea sa te simti balonata.

Daca in ultima vreme nu ai consumat prea multe fibre, adauga-le gradual in dieta ta, mai ales daca te-ai hotarat sa incepi cu cereale. Ar trebui sa ajungi la cantitatea de cereale integrale necesara in decurs de cateva saptamani.

......

Iata cateva alimente pentru o dieta hemoroizi :

Sucuri de afine, mure si cirese
Acestea fructe contin antociani si proantociani, doi compusi activi care reduc durerile si umflaturile hemoroidale si consolideaza venele sanguine. Bea cel putin un pahar de suc din acest amestec in fiecare zi.

Sucurile sunt bune pentru hemoroizi, in special cele amestecate din parti egale de suc de mere si afine, mure sau cirese.

Sucuri de coacaze rosii sau negre
Poti incerca amestecuri cu suc de coacaze rosii sau negre. Acestea contin cantitati bogate de vitamina C, rutin si minerale, ceea ce face din ele un suc valoros intr-o dieta hemoroizi.

In plus, fructele mentionate au si acizi grasi esentiali ce produc prostaglandine (substante secretate de toate celulele organismului) care controleaza astfel durerea din corp. Bea 1-2 pahare de suc din coacaze pe zi.

Alimente bogate in fier
Fierul este benefic pentru sangele si venele tale. Consuma asadar:

- fistic;
- migdale, seminte de susan;
- cartofi la cuptor;
- sfecla gatita;
- ficat de pui;
- varec (alge marine);
- prune;
- caise uscate;
- seminte de floarea-soarelui;

- stafide;
- broccoli gatit;
- ton;
- pepene galben.

Pepenele galben este unul dintre cele mai bune alimente pe care le poti manca. El este o sursa grozava de vitamine, minerale si beta-caroten si are proprietati anti-colmatare.

Ghimbir, usturoi si ceapa                           
Adauga aceste trei ingrediente in dieta ta pentru ca fiecare dintre ele ajuta la prelucrarea fibrinei.
Uleiuri
La fiecare masa, foloseste ulei de masline sau din seminte de canepa si otet de mere pentru salata. Iar la sfarsit inghite o capsula de ulei de peste. Acesta este probabil unul dintre cele mai importante uleiuri pe care trebuie sa le consumi zilnic.

Consuma urmatoarele alimente pentru a reduce sangerarea hemoroidala:
- legume cu frunze verde inchis;

- lucerna;

- seminte de in – sunt bogate in uleiuri Omega3 ce reduc inflamatia si durerea. Ele sunt bogate si in fibre.

Hemoroizii - tratamentul hemoroizilor

Hemoroizii :  clasificare

Hemoroizii sunt clasificati in functie de localizare in interni - situati in interiorul canalului anal si externi - iesiti afara din canalul anusului.
Cauzele de aparitiei a acestora sunt multiple:
- constipatia cronica
- sarcina
- boli de ficat
- imbatranirea
- tumori ale rectului ce apasa pe venele de la acest nivel.


Simptome  Hemoroizi


Prezenta acestora poate cauza numeroase probleme si inconveniente bolnavului:
- fisurile anale ce pot provoca dureri intense si sangerari importante
- fistule perianale (comunicare anormala intre rect sau canalul anal si regiunea vecina)
- abcese perianale (colectii de puroi situate in regiunea din jurul anusului cu posibilitatea agravarii acestora prin extensie in vecinatate sau cu evacuare spontana si eventual reaparitie ulterioara)
- iesirea hemoroizilor prin canalul anal cu revenirea lor dificila si dureroasa.
- prurit (mancarime) la nivelul anusului


Incidenta

 Aproximativ jumatate din populatia cu varsta peste 50 de ani prezinta hemoroizi, in cele mai multe cazuri hemoroizii necomplicati si care in aceasta faza nu supara bolnavul.
Aceasta afectiune este extrem de raspandita si apare atat la persoanele de sex masculin cat si la cele de sex feminin.
O situatie fiziologica in care e frecventa aparitia hemoroizilor este sarcina. Aparitia lor in timpul sarcinii se datoreaza presiunii pe care o exercita uterul gravid (ce poate ajunge la termen un volum de cca. 5 litri) asupra vaselor de sange in care se varsa plexurile hemoroidale si creaza conditiile propice de aparitie a dilatatiilor venoase. In aceasta situatie insa, aparitia lor e temporara, dupa nastere disparand conditiile favorizante dispar si hemoroizii.

Diagnostic  Hemoroizi

Sustinerea unui astfel de diagnostic trebuie sa fie rezultatul unei investigari minutioase a regiunii dar si a unui studiu complex al bolnavului.
Tuseul rectal este o manevra obligatorie si de rutina a oricarui bolnav si in special a celor ce acuza simptome in aceasta regiune. Aceasta explorare care poate oferi informatii pretioase referitoare la regiunea anusului, se efectueaza cu manusa si lubrifiant cu bolnavul asezat in coate si genunchi sau pozitie ginecologica. Pentru o examinare mai complexa se poate utiliza anuscopul sau rectoscopul. Examinarea directa a rectului poate fi efectuata si prin recto-colonoscopie, ce va permite si vizualizarea sigmoidului si a intregului colon excluzand astfel eventuale leziuni patologice cu sangerare.

In cazul prezentei sangelui in scaun, pentru a putea sustine diagnosticul de hemoroizi sangeranzi, medicul va trebui sa exploreze bolnavul pentru a face deosebirea dintre o sangerare datorata hemoroizilor si cea datorata altor cauze - cel mai frecvent un cancer de intestin gros.


Tratamentul hemoroizilor


Tratamentul hemoroizilor difera in functie de simptome, stadiul bolii si complicatiile acesteia.
In cazul inflamarii acestora, trombozei hemoroidale si iritatiei hemoroizilor tratamentul recomandat este in general aplicarea locala de unguente cu continut de substante antiinflamatoare, analgezice sau chiar substante anestezice, supozitoare cu continut similar, iar in cazurile asociate cu constipatie se vor administra laxative.
In cazul hemoroizilor de mici dimensiuni necomplicati si care nu dau simptome suparatoare pentru bolnav, nu este nevoie de un tratament ci mai cu seama de evitarea conditiilor favorizante complicarii lor: constipatie, eforturi repetate de tuse, iritarea acestora printr-o alimentatie condimentata excesiv, sezutul timp indelungat, etc.
Igiena locala riguroasa reprezinta un element de maxima importanta. Sub tratament, simptomele vor dispare in cateva zile. Aplicarea acestor unguente si supozitoare va continua o perioada si dupa disparitia simptomelor pentru a evita reaparitia hemoroizilor si a simptomelor. Bolnavul va evita in continuare episoadele de constipatie prin reglarea alimentatiei si/sau administrarea laxativelor la nevoie. Un regim igienic si alimentar adecvat va fi stabilit la recomandarea medicului si va contine o proportie adecvata de fibre vegetale continute in special in cereale, fructe si legume.
Numai dupa disparitia simptomelor de inflamatie se poate interveni chirurgical (frecvent sub rahianestezie) practicandu-se scoaterea hemoroizilor, aceasta fiind singura modalitate terapeutica curativa - hemoroidectomie.
In cazul hemoroizilor interni de dimensiuni mari, care ies prin orificiul anal, medicul va incerca reintroducerea lor in interiorul anusului, iar dupa episodul acut inflamator pacientul va face un nou control medical pentru reevaluarea leziunilor si stabilirea tratamentul ulterior.

Tratarea hemoroizilor in scop curativ si alte tehnici precum:

- injectarea substantelor sclerozante in hemoroizi
- coagularea cu laser, etc.
- legarea cu benzi elastice a radacinii pachetelor hemoroidale


Complicatii

Cea mai frecventa complicatie a hemoroizilor interni este reprezentata de sangerarea acestora datorata ranirii lor de catre materiile fecale tari in cazul constipatiei. Sangerarea este cu sange rosu proaspat ce apare odata cu scaunul, fiind observata in vasul de toaleta sau pe hartia igienica, care ingrijoreaza de cele mai multe ori bolnavul. O alta complicatie a acestora este procidenta lor, adica trecerea lor prin orificiul anusului devenind greu de trecut inapoi in canalul anal, fiind durerosi si inflamati. Hemoroizii externi se pot complica prin trombozare si inflamare prezentand durere la acest nivel, foarte suparatoare pentru bolnav. De asemenea, hemoroizii externi pot sangera.

Profilaxie

Singura modalitate de a preveni aparitia hemoroizilor este eliminarea factorilor predispozanti: constipatia, iritatia locala, sezutul prelungit, etc.
Pentru a elimina acesti factori este nevoie de:
- regim alimentar regulat cu alimente cu continut crescut de fibre vegetale cu rol in reglare a peristalticii (miscarilor tubului digestiv)
- mod de viata sanatos cu miscare, sport si evitarea sedentarismului
- evitarea condimentelor si alcoolului, mai ales in timpul crizei hemoroidale.


Operatie Hemoroizi  Riscuri

Intr-adevar, hemoroizii sunt o problema foarte deranjanta, care limiteaza si afecteaza calitatea vietii, dar fiecare din noi trebuie sa se gândeasca bine daca merita sa treaca prin suferintele cauzate de operatie, daca problema poate fi rezolvata fara cutitul chirurgului. Iar în ce priveste riscul adevarat, nu trebuie uitat ca operatia nu este numai dureroasa, dar cu adevarat riscanta.

Se stie ca anestezia poate comporta riscuri pentru toti pacientii, si în special pentru cei cu sanatatea afectata. Procedura de anestezie poate fi însotita de complicatii, se poate întâmpla ca pacientul sa nu se trezeasca din anestezie, cu toate ca aceasta se întâmpla relativ rar.

 Pacientul care doreste sa fie operat de hemoroizi trebuie sa stie ca e vorba de una din operatiile cele mai dureroase posibile, spun medicii. De asemenea, pacientul trebuie sa ia în socoteala ca dupa operatie va trebui sa stea în pat timp de cca 2 saptamâni, va avea dureri, nu va putea sa se duca la lucru.

In cursul operatiei de hemoroizi, ca si în cursul celei pentru fisura anala, chirurgul sectioneaza tesuturile în regiunea sfincterului. Acest lucru poate sa lezeze alti muschi – a caror rol este sa fie “portarii” sfincterului. Ei sunt cei care executa deschiderea si închiderea sfincterului, dupa nevoie. Si ce se întâmpla în cazul când acesti muschi sunt lezati ? Omul pierde controlul asupra iesirilor, si se va gasi ca are nevoie de scutece, ca un bebelus…
Acest lucru nu este nu numai neplacut si deranjant, dar la un adult poate complica cursul vietii ! Iar pacientul care a fost lezat în timpul operatiei, va fi nevoit sa se supuna altor operatii, si nici acestea nu vor putea totdeauna sa repare daunele.

De exemplu, in cazul unei intreventii chirurgicale de tip PPH (Procedura pentru Prolaps Hemoroidal) exista riscuri precum:

• 
  
• Lipsa unui rezultat favorabil pentru pacient, din cauza accesului dificil la canalul anal si a tesutului prea voluminos.

• Lezarea peretelui rectal, daca se introduce prea mult tesut in dispozitiv. Vatamarea poate sa apara la nivelul musculaturii interne care controleaza orificiul anal, cauzand pacientului dureri si incapacitatea de a controla procesul de defecatie pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp.
• Septicemie pelviana rezultata in urma hemoroidectomiei cu fibra;

• Intinderea muschilor interni ai sfincterului, ducand la o disfunctionalitate de scurta sau lunga durata;

• Risc de recidiva si prolaps

• Durere persistenta si urgenta fecala dupa hemoroidectomia prin taiere;

Abces perianal - abcese perianale

Generalitati

Abcesul perirectal reprezinta o colectie de puroi localizata, ce intereseaza tesuturile profunde perianale (din jurul orificiului anal). Abcesul perianal este si el o colectie purulenta, insa, spre deosebire de cel perirectal are localizare mai superficiala. Ambele tipuri de abcese au nevoie de atentie medicala imediata, drenaj si rezolvare chirurgicala. O temporizare a tratamentului va determina evolutia bolii spre fistulizare, precum si aparitia diverselor complicatii (unele foarte grave si avnd interesare sistemica).

 

Cauze                                                          Abces Perianal

Procesul debuteaza la nivelul glandelor anale care pot fi obstruate prin germenii enumerati. Infectia se numeste criptita. Infectia (si implicit puroiul) poate evolua si se poate extinde in spatiile profunde din jurul anusului si rectului. In cazul in care nu este evacuata, colectia purulenta se mareste si asociaza simptome importante: durere, febra si chiar tulburari majore ale tranzitului intestinal. Intr-o ultima etapa de evolutie, abcesul poate fistuliza la piele (eliminandu-se continutul purulent).

 

Specialistii considera ca, in principal, cauzele de aparitie ale abceselor sunt infectioase si neinfectioase. Dintre infectii, cel mai frecvent incriminati sunt germenii apartinand florei inetstinale: Escherichia coli, stafilococ, dar si bacilul Koch, Pseudomonas, Clostridium perfringens. Cauze neinfectioase cuprind: boala Crohn, colita ulcerativa, carcinoame, traumatisme. Majoritatea insa au etiologie infectioasa.


Exista persoane ce au un risc mai crescut de a dezvolta astfel de abcese (comparativ cu populatia generala), cum ar fi:
- pacientii cu infectie HIV/SIDA (prin imunitate scazuta)

- pacientii diabetici, hipertensivi
- pacientii in tratament imunosupresor (corticosteroizi: prednison, metilprednisolon) sau chimioterapie.

- pacientii cu boala Crohn sau alte boli inflamatorii cronice ale intestinului

Simptome                                                   Abces Perianal

In general, simptomatologia abcesului perianal este de natura inflamatorie si cuprinde:
 

- transpiratii nocturne

- durere in zona anala si fesiera, avand caracter pulsatil, violent si permanent, fiind accentuata de statul pe scaun si defecatie - febra, alterarea starii generale, astenie
- tulburari de tranzit intestinal (pacientul poate evita defecatia datorita durerii).
Examenul fizic evidentiaza regiunea anala si perianala tumefiata, rosie, calda si intens dureroasa. Abcesul perinean apare ca o umflatura in regiunea anala.

Consult de specialitate

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui specialist daca dezvolta semne si simptome ce sugereaza un eventual abces.perianal Diagnosticul de certitudine nu este mereu usor de stabilit, medicul fiind nevoit sa investigheze suplimentar pacientul si chiar sa se consulte si cu alti colegi. De aceea, pentru a evita instalarea complicatiilor si a facilita diagnosticarea si ulterior tratamentul, pacientul trebuie sa se prezinte la medic daca dezvolta:
- febra sau frison
- durere intensa
- tranzit intestinal incetinit (constipatia)
- sau orice alt semn sau simptom ce sugereaza un proces infectios acut in organism si care impune prezentarea pacientului la camera de garda.

Investigatii

Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte pentru un consult medical si investigatii imediat ce prezinta simptome sugestive.

Anamneza este urmata de examenul fizic, insistandu-se asupra zonei perianale. Medicul va explica pacientului in ce consta examinarea, intregul proces facandu-se cu blandete pentru a nu agrava simptomatologia, dar si in conditii ce nu vor afecta prea mult intimitatea si pudoarea pacientului. 

 

Anamneza este o etapa importanta in stabilirea diagnosticului, de aceea pacientul este sfatuit sa raspunda clar, complet si corect tuturor intrebarilor medicului. Desi unele intrebari pot fi mai stanjenitoare sau intime, informatiile obtinute sunt importante, iar medicul este obligat sa pastreze confidentialitatea cu privire la raspunsuri. Sinceritatea pacientului este utila in stabilirea unor investigatii suplimentare si in masurile terapeutice care urmeaza a fi luate.

 

Medicul trebuie sa raspunda in mod clar si explicit tuturor intrebarilor pacientului, deoarece acesta trebuie sa fi familiarizat cu toate procedurile.
In majoritatea situatiilor examenul clinic este revelator, diagnosticul fiind pus doar dupa observarea si palparea regiunii perineale.
Exista insa si cazuri cand se indica si alte seturi de investigatii: hemoleucograma, analiza urinii, radiografie, CT, RMN sau ecografie.

 

 

Tratament

Tratament la domiciliu

Abcesul perianal este o boala ce trebuie diagnosticata si tratata de un medic specialist. Masurile terapeutice recomandate de acestia pentru tratamentul la domiciliu includ:
- bai calde pentru ameliorarea simptomatologiei

In cazul in care abcesul fistulizeaza spontan, se va elimina o cantitate de puroi si este posibil ca simptomatologia dureroasa sa scada in intensitate.

- administrarea de analgezice obisnuite, de tipul ibuprofenului pentru controlul durerii si febrei.

De retinut!

Abcesul trebuie evaluat de catre medic. Nu se vindeca de la sine iar amanarea prezentarii la un specialist nu face decat sa sporeasca riscul de dezvoltare al complicatiilor si sa degradeze sever starea de sanatate a pacientului prin persistenta si extinderea infectiei.

Tratament de specialitate

In functie de severitatea abcesului, de starea generala a pacietului si de complicatiile care au aparut in cazul prezentarii tardive a pacientului la spital, tratamentul corect chirurgical poate necesita sau nu internarea pacientului. Tratamentul trebui sa fie explicat in detalii pacientului, etapele principale fiind:

- efectuarea anesteziei locale (in jurul zonei afectate, nu direct in abces), iar daca situatia o impune, chiar sedarea pacientului

- daca au trecut mai mult de 5- 10 ani de la ultima vaccinare antitetanica, pacientului ii poate fi administrat vaccinul din nou

- in cazul in care procedura se efectueaza in sala de operatii, pentru cazurile complicate sau grave, se va efectua rahianestezie (in care pacientul este amortit de la sold in jos) sau anestezie generala; in aceste cazuri pacientul va fi internat cateva zile pentru supravegherea starii de sanatate si evaluari postoperatorii

- pacientul internat va primi antibiotice, analgezice si fluide intravenoase; starea generala si regresia infectiei se determina urmarind evolutia clinica si prin determinari paraclinice, in principal analiza hemoleucogramei.


- in cazul in care incizia si drenarea abcesului s-au realizat in camera de garda iar pacientul este externat in aceeasi zi, imediat, medicul ii va elibera o prescriptie continand analgetice si antibiotice.

Urmarirea pacientului
Dupa drenarea abcesului, simptomatologia pacientului se va imbunatati progresiv. Imediat dupa interventie pacientul va primi antibiotice si analgezice.

Administrarea antibioticelor este o etapa obligatorie in rezolvarea procesului infectios si in prevenirea recurentei. Trebuie precizat ca antibioterapia este doar o masura terapeutica adjuvanta, ea nevindecand singura abcesul si neevitand interventia chirurgicala.
Medicul poate considera inutila sau chiar contraindicata sutura inciziei deoarece exista riscul de a face iar puroi. Abcesul va fi lasat liber, nu se va inchide, iar in interiorul zonei se va introduce o fasa de tifon imbibata cu betadina peste care se va trece leucoplast. Aceasta fasa va fi indepartata dupa cateva zile de catre medic.



Daca pacientul resimte durere, medicul ii va administra analgezice. Se recomanda utilizarea, pentru o scurta perioada de timp a laxativelor, astfel evitandu-se un efort de defecatie ce poate intarzia vindecarea plagii. De asemenea, este important ca pacientul sa aiba o buna igiena personala in zona respectiva.

Prognostic

 Daca pacientul ignora abcesul si nu se prezinta in timp util la medic, se pot dezvolta complicatii, iar in cazurile extreme si pe teren cu imunitate deprimata, poate sa apara chiar decesul pacientului prin sepsis.
Majoritatea abceselor perianale se vindeca foarte bine in urma tratamentului chirurgical corect si prompt aplicat. Exista si cazuri care datorita complicatiilor necesita analize, investigatii si tratament special sau de mai lunga durata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Comentarii :

David Stoian

va rog dati-mi o alternativa la interventia chirurgicala. sufar de abces perianal care a recidivat acum iar chirurgia nu vreau sa fie o optiune. poate cineva cunoaste un remediu macar de scurta durata

 

 

 Gioni Cimpoieru

Care este cel mai bun medic pentru abces perianal ?

 

 Matilda Gheorghe

Care sunt clinicile unde se poate trata de abces perianal ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Psihologie inversă

Psihologia inversă este o tehnică de convingere care implica un fals comportament sau falsa susținere a unei credințe .
Psihologia inversă este folosita in a manipula gandurile unei persoane prin a actiona exact asa cum iti doresti.
Se bazeaza pe modul de gandire a oamenilor care tind sa aiba o reactie negativa la incercarea de a fi convins. si a alege contrariul celor sustinute.
Este o tehnica simpla si usor de folosit, prin cunoasterea psihicului persoanei abordate,care este determinant datorita faptului ca ii poate trezi suspiciuni.

Psihologia inversa este adesea utilizat la copii datorita tendintei lor ridicate de a răspunde cu reactanţă, si de a face contrariul, datorita temerii ca le va fi ingradita libertatea.
Psihologii au declansat o controversa cu privire  la psihologia inversa in cresterea copilului
.... astfel de strategii sunt confuze, manipulatoare, necinstite,

Psihologia inversa in Marketing

Se foloseste pentru a manipula comportamentul cumparatorilor prin aceasta tehnica, stiindu-se  reactia
de opozitie a clientilor.
Acestea cauta sa creeze impresia ca este un produs despre care nu se stie mai nimic, nu exista magazine, cataloage etc, iar clientul va incerca el insusi sa gaseasca detalii despre produs.

Manipularea

Psihologia inversa poate ataca ego-ul unei persoane.In momentul unei afirmatii bine ticluite , ii poate starni un sentiment de incompetenta , si il face sa aiba comportamentul dorit de manipulator.

Psihologia inversa in Media.

Ziaristii folosesc adesea acest tip de manipulare datorita nivelului scazut de cultura al cititorilor, dar si al instinctului de turma.

Ridiculizarea si exemplificarea a fost in serialul  " Familia Simpson " in care apare o conversatie a lui Homer Simpson cu propriul creier :


Creierul lui Homer : Tot nu te-ai prins ?
Homer : E prea complicat.
Creierul lui Homer : OK ! Atunci nu folosi psihologia inversa .
Homer : Ba da,. Am s-o folosesc !

Top triburi germanice mai puţin cunoscute…

Triburile germanice din vremea Imperiului Roman au fost mai mult sau mai puţin categorisite în grupurile mai bine cunoscute (goţi, vandali etc.) care au izbutit sã prade Roma. Adevãrul este cã aceşti barbari erau mult mai diversificaţi şi variaţi, ducând o viaţã mai bogatã decât ar transpare din multe texte scrise. Sã aruncãm o privire asupra unor triburi mai puţin familiare, un fel de notã de subsol la barbarii mai glorioşi care au împins Europa în Evul Mediu.
Harii
Tribul acesta este menţionat doar trecãtor de cãtre Tacitus, în cunoscuta lucrare “Germania”. Denumirea tribului derivã din cuvântul proto-germanic “harjaz”, care înseamnã “rãzboinic”. Într-adevãr, rãzboinicii acestui trib şi-au câştigat reputaţia nu doar datoritã forţei lor superioare, ci şi tacticii. Obişnuiau sã-şi picteze corpul şi scuturile în negru şi sã-şi atace duşmanii noaptea. Istoricii moderni au asociat tribul cu unele practici şi credinţe ale cultului lui Odin precum “einherjer” (rãzboinicii morţi care vor lupta la apocalipsa Ragnarök), vânãtoarea sãlbaticã sau berserker (luptãtori ce purtau blana unui urs sau aveau furia acestuia şi luptau fără armuri sau chiar complet goi). Harii nu au descendenţi şi s-au amestecat probabil cu triburile vecine.
Batavii
Batavii şi-au luat numele de la cuvântul Germanic “batawjo”, care înseamnã “insulã bunã”, locul în care s-au stabilit, adicã mai modernul Betuwe, în Olanda, în delta Rinului. Batavii fuseserã parte dintr-un trib mai larg, chatti, de care s-au separate dupa o disputã. De atunci s-au aliat cu romanii, înzestrând aramat romanã cu soldaţi. O unitate auxiliarã chiar le purta numele. Ulterior batavii se revoltã împotriva romanilor dupã execuţia unui commandant, dar sunt zdrobiţi. Pânã la mijlocul secolului al IV-lea teritoriul le este invadat de Sali, trib care în curând avea sã se uneascã cu francii. Batavii fie sunt integraţi în noua etnie, fie fortaţi sã plece spre sud, în Flandra.  În secolul al XVI-lea, naţionaliştii olandezi au folosit identitatea tribului ca un mit de origine potrivit în lupta pentru dobândirea independentei de Spania, deşi batavii sunt doar unul din multele triburi din care descind olandezii. Capitala colonialã din Java, Batavia, a fost numitã dupã ei.
Chattii
Erau localizaţi pe fluxul superior al râului Weser, în Hesse, Germania. Potrivit lui Tacitus, tribul diferã de celelalte prin abordarea rãzboiului şi particularitãţi culturale. El ii descrie pe chatti ca pe rãzboinici disciplinaţi care sapã tranşee şi poartã la ei provizii. Erau cunoscuţi şi pentru jurãmintele de luptã: tinerii înainte de maturizare, isi lãsau pãrul şi barba sã creascã pânã când ucideau primul duşman; cei mai îndrãzneţi foloseau un inel de fier drept stigmat pânã împlineau ritualul de trecere. Chatii i-au acompaniat pe cherusci împotriva celor trei legiuni ale lui Varro în bãtãlia de la Pãdurea Teutoburgicã. Ca riposte, romanii le-au ras capitala, Mattium. Chatti sunt absorbiţi de franci în perioada migraţiilor. În 723, stejarul sfânt al lui Donar este retezat de cãtre Sf. Bonifaciu.

Chaucii
Situaţi de-a lungul coastei Olandei, într-o regiune joasã, la vest de estuarul Elbei, chaucii erau înrudiţi cu anglii, saxonii şi frizonii. Tacitus îi descria ca pe un popor paşnic, dar în contradicţie cu acesta, Pliniu spunea cã sunt autohtoni periculoşi. Chaucii din regiunea de coastã întreprindeau radiduri de pradã pe mare, fiind precursorii vikingilor şi anglo-saxonilor. În 47 germanicii sub conducerea lui Gannascus au prãdat coastele Belgiei şi Franţei, dar au fost învinşi de flota romanã. Totuşi asta nu i-a împiedicat sã-şi continue aventura. Au terorizat zona Canalului Mânecii, forţându-I pe romani sã-şi fortifice cetãţile de pe coasta nordicã. Mai târziu saxonii îi înlocuiesc în activitãţile maritime şi treptat cele douã triburi se amestecã.
Herulii
Originari din insulele daneze şi sudul Suediei, herulii s-au împãrţit în douã când au migrat spre sud în Balcani şi Ucraina de azi. Ramura vesticã întreprindea raiduri alãturi de saxoni şi alte triburi cu care intrã în contact. Herulii de estşi-au unit forţele cu goţii la jefuirea zonei Mãrii Negre şi Egee. Au fost capabili sã atace Byzantium şi sã prade Atena. Herulii au fost succesiv subjugaţi de ostrogoţi şi huni, înainte sã se poatã instala undeva anume. Lombarzii le-au distrus apoi regatul şi restul de heruli s-au alãturat lombarzilor în drumul spre Italia. Procopius îşi nota cã practicau pederastia şi cã preferam sã se înjunghie înainte sã fie rãpuşi de boalã. Au servit în armata bizantinã, mai ales în timpul campaniei lui Belisarius pentru refacerea Imperiului Roman de Apus. Cuvintele anglo-saxon “eorlas” (nobil) şi cel din saxona veche “erilaz” (bãrbat), gãsite în inscripţiile runice ca un fel de titluri onorifice, au fost associate lingvistic cu herulii.
Thuringii
Subiectul originii thuringilor încã e de domeniul speculaţiei. Posibil sã fi fost rãmãşite ale unei confederaţii alemane, descendenţi ai unui trib mai timpuriu, ai unei confederaţii de triburi mai mici sau doar un trib minor. Locuiau în munţii Harz din Germania. O parte din trib a traversat Rinul şi a colonizat Kempen, Belgia. Thuringii au fost cuceriţi de huni în 430. Dupã colapsul regatului hun ei şi-au stabilit propriul regat în Thuringia, anexat ulterior de franci şi saxoni.  Thuringii erau cunoscuţi pentru arta cãlãritului, datoratã proximitãţii hune, cãsãtoriile interetnice, relaţiile apropiate cu popoarele stepelor. Dovezile arheologice (cranii feminine alungite, practicã bizarã hunã) sugereazã cã ar fi ţinut femeile hune drept sclave sau soţii.

Cheruscii
Unii dintre aliaţii timpurii ai romanilor erau “spadasinii”, cheruscii, aflaţi pe valea Rinului în Hanovra de azi. Au fost supuşi în vremea lui Augustus. Cel mai celebru membru al tribului etse Arminius (Hermann), un prinţ ostatic crescut în civlizaţia romanã, cãreia însã i-a devenit duşman. A unit câteva triburi şi a câştigat bãtãlia împotriva lui Quinctilius Varus. Cu toate acestea, triburile unificate au fost la rândul lor învinse de riposte romanã. În urma acestor evenimente, romanii renunţã la expansiunea de dincolo de Rin. La mult timp dupã aceea, cheruscii se aliazã din nou cu romanii şi sunt absorbiţi de franci, saxoni şi lombarzi. Folosit ca material de propagandã de cãtre naţionalismul german, Arminius se bucurã de un monument gingantic în Pãdurea Teutoburgicã, symbol al independenţei şi libertãţii.
Marcomanii
Numiţi dupã locaţia lor, marcomanii (cei de la graniţã) ocupau frontiera nordicã a Imperiului Roman, adicã Germania, Cehia şi Austria de azi. Regele lor Marboduus a stability un regat în Boemia pentru a scãpa de presiunea romanã. Teritoriul era potrivit pentru schimburi comerciale. Forţaţi de mişcãrile goţilor veniţi din nord, împreunã cu suebii, quazii şi sarmaţii încearcã sã treacã de limesul roman, ceea ce conduce la douã rãzboaie în timpul lui Marcus Aurelius şi Commodus. Sunt înfrânţi, dar armata romanã este şi ea slãbitã. Rãzboaiele marcomanice au stabilizat frontiera de nord pe Dunãre. Tot cu quazii şi suebii, marcomanii trec Rinul îngheţat în 406. Cei rãmaşi au fost subjugaţi de huni. Bavarezii se revendicã de la acest trib.
Alemanii
Unul dintre termenii folosiţi pentru a simplifica triburile germanice este acela de alemani sau alamani, adicã “toţi oamenii”. Alemanii erau o confederaţie de triburi variate de pe valea superioarã a Rinului. Mai târziu devin un trib de sine-stãtãtor, identitãţile triburilor mai mici fiind suprimate. Romanii au avut de-a face cu ei în timpul lui Caracalla, care îşi ia titlul de Alamannicus. De-a lungul anilor încearcã sã traverseze Rinul, dar reuşsesc doar o data. Odatã stabiliţi în Alsacia şi Elveţia de nord, încep sã prade teritoriul. Adesea erau descrişi de autorii ortodocşi ca fiind mai sãlbatici şi brutali decât francii. Dupã cãderea Romei francii au anexat regatul alaman propriului regat. Alamanii au oferit limbilor romanice un nume pentru Germania (Allemande, Alemania etc.), dar este de fapt doar una dintre multele regiuni lingvistice germane, cuprinzând Şvabia bavarezã, Baden-Wűrttemberg, Alsacia, Liechtenstein şi Elveţia.
Suebii
Înainte ca alamanii sã devinã denumirea stereotipicã pentru triburile germanice exista termenul de suebi, care înseamnã “proprii oameni”. Ei originau din coasta balticã, dupã care au au migrat spre sud, valea Elbei, aşezându-se în zona medianã a Elbei. Triburile cu culturã similarã au fost assimilate de suebi, mai précis marcomanii, lombarzii, harii şi semnonii, centrul spiritual. Suebii se diferenţiau prin frizura deosebitã, cocul sueb, semn al libertãţii. Curând romanii şi-I reprezentau pe mai toţi germanicii cu acest stil de coafurã. Suebii au migrat de mai multe ori. Un grup condus de Ariovist a ajuns pânã la Rin, unde a fost rãpus de Iulius Caesar. Un alt grup a ocupat Dunãrea mijlocie, unde s-au aliat cu marcomanii şi quazii. În 406 are loc un ultimo exod în Gallia şi Galicia. Acolo, împreunã cu vandalii şi alanii, au stability un regat care a durat 200 de ani. Suebii care nu au traversat Rinul şi-au fondat propriul regat, care va deveni mai târziu Ducatul de Şvabia. Rãmãşiţele suebilor iniţiali de pe Elba devin cunoscuţi sub numele de Şvabii de nord, din Schwabengau şi Sachsen-Anhalt. Ambele ramuri ale suebilor cad sub stãpânirea francilor.

Case din baloţi de paie şi lut

Celebra casă de paie din povestea celor trei purceluşi a devenit realitate. O astfel de clădire a răsărit în câmpia Bărăganului. Practic, baloţii au înlocuit BCA-urile.
În urmă cu 100 de ani, în statul american Nebraska, coloniştii obişnuiţi să ridice construcţii din lemn s-au lovit de o realitate crudă: materialul nu prea se găsea. Aşa că un om a avut o idee măreaţă şi a urmat-o până la capăt. Paie se găseau din belşug, iar omul le-a legat în snopuri şi a rezultat o casă care folosea extrem de puţin lemn, cu baloţi în loc de pereţi.

Şcoală din paie, de 100 de ani

O şcoală a fost construită în 1897, dar a fost mâncată de vaci. Asta pentru că nu fusese încărcată cu nimic. Când au "placat" zidurile de paie cu pământ, soarta construcţiilor a fost cu totul alta. Nouă case din paie construite la începutul secolului XX au rezistat până azi. Printre ele, o biserică din oraşul Arthur. Între timp, paiele au evoluat de la o soluţie de compromis la alternativă pentru construcţiile de cărămidă, lemn sau lut.

Se poate spune că locuinţele din baloţi sunt chiar o modă, dacă privim ce se întâmplă în Franţa, Canada, Germania, Danemarca. Mediul economic e "racordat" la această modă. În Franţa, băncile acordă credite pentru construirea de locuinţe din baloţi. "Încep să vină şi spre est. Sunt destul de multe în Slovacia, găsim şi în Ungaria", ne spune Cătălina Grigore, o tânără absolventă de arhitectură care şi-a propus să fie pionierul construcţiilor din baloţi în România.

Împreună cu ea am mers în Bărăgan, într-un sat numit Cârligu Mare, unde am găsit o casă de baloţi din paie în construcţie. Proiectul, ne spune Cătălina, a început în septembrie, când o echipă de tineri români coordonată de un arhitect olandez, Tom Rijven, şi-a propus să construiască în mijlocul câmpiei o casă pentru o familie nevoiaşă. Casa, de 56 de metri pătraţi, este formată din două hexagoane şi o încăpere paralelipipedică, care va servi drept baie.

Fără fundaţie, pe cauciucuri
Casa din Bărăgan nu are nevoie de temelie. Mai mult, aceasta este de evitat, este de părere arhitectul olandez, deoarece temelia "preia undele seismice". Astfel, în locul costisitoarei construcţii din beton, a fost preferată următoarea variantă: nu sapă nimic în pământ, ci ancorează în sol - cu ajutorul unor tije metalice (fier beton) - câteva anvelope uzate de maşină. Anvelopele sunt umplute cu pietriş sau piatra spartă şi pe ele e ridicată casa.

Puţin lemn, mulţi baloţi şi 10 tone de argilă

Casa nu foloseşte niciun căprior, ci dulapi cu lăţimea de trei centimetri. Cu ei se realizează acoperişul, dar şi structura (scheletului) locuinţei. La colţurile casei, de exemplu, câte doi dulapi sunt dispuşi în V, unindu-se spre interiorul locuinţei. Baloţii de paie sunt înmuiaţi într-un amestec de argilă şi apă şi sunt îndesaţi în pereţi. Cu ajutorul stinghiilor din lemn, fixate cu holtzlşuruburi de dulapi, baloţii sunt presaţi. Argila este cea care "sudează" baloţii între ei, luând rolul mortarului folosit la zidirea unui perete clasic, din cărămidă.

După ce zidul de baloţi a fost finalizat, urmează faza de încărcare cu pământ. Este un amestec special, în care intră argilă, apă, nisip, bălegar (de vite, cai), rumeguş, paie, dar şi o plantă folosită pentru fermentare (în acest caz, lucerna). Compoziţia a fost studiată ani la rând de Rijven, dar şi de alţi arhitecţi europeni pasionaţi de domeniu.

Amestecul este aplicat peste zidurile cu paie, iar, când se întăreşte, are o consistenţă asemănătoare încărcăturii cu ciment, nisip şi apă.

300 de baloţi şi casa-i gata

Pentru o casă de 56 mp a fost nevoie de aproximativ 10 tone de argilă şi de aproximativ 300 de baloţi de paie cu lungimea de 65 de centimetri, făcuţi la presă.

"De fiecare dată când un om a săpat un puţ, o fosă, am mers şi am luat argila", arată Cătălina cum au redus costurile pentru inedita casă din Bărăgan.

CALCULE

Casa de 65 mp, la "roşu" - 7.000 €

Casa din Bărăgan va fi folosită de un cuplu cu doi copii însă, în mod normal, o casă cu două camere (cele două hexagoane) este potrivită pentru o persoană, consideră arhitectul Tom Rijven. Pentru un cuplu sunt necesare trei hexagoane. Un hexagon cu lăţimea unei laturi (zid) de trei metri conduce la un spaţiu locuibil de circa 22 de metri pătraţi.

Să luăm exemplul cuplului care doreşte o casă compusă din trei hexagoane. Întrucât unele laturi sunt comune, avem nevoie de 14 pereţi. Potrivit estimărilor lui Tom Rijven, prezentate pe site-ul ecohabitat.com, construirea unui perete cu înălţimea de 2,5 metri şi lungimea de trei metri necesită materiale în valoare de maximum 135 de euro.
Ai argila, construieşti ieftin

Înmulţind cu 14, avem circa 1.900 de euro şi pereţii sunt gata făcuţi. Practic, se poate chiar mai ieftin, deoarece argila poate fi procurată independent. La aceşti bani se adaugă cei pentru geamuri, uşi, acoperiş, pereţii interiori, plafon şi podea.

În total, materialele necesare pentru o locuinţă de 65 mp, la "roşu", nu depăşesc suma de 7.000 de euro. Pentru pereţii interiori pot fi folosite prefabricate (plăci OSB, rigips) între care se toarnă nisip. La colţuri, unele case din paie sunt armate cu un amestec de var/ciment, apă şi paie. Altele, tot cu pământ.

La podea, peste stratul de anvelope se toarnă pietriş, apoi se pune folie izolantă, strat de lemn presat şi duşumea.


FRANŢA. Casă din baloţi de paie, construită în Franţa de arhitectul
olandez Tom Rijven
FOTO: WWW.ECOHABITAT.COM

PLUSURI ŞI MINUSURI

Baloţii şi lutul ţin căldura în casă

Când te gândeşti la o casă de baloţi de paie, primele griji care îţi apar în minte sunt legate de un eventual incendiu, de şobolanii care o să îţi chiţăie sub pat şi de riscul seismic. În ceea ce priveşte cutremurul, tocmai de aceea a fost aleasă structura hexagonală, cea mai apropiată de forma perfectă în privinţa rezistenţei seismice - cercul. Şi de incendiu eşti protejat, deoarece lutul cu care e încărcată clădirea nu va permite focului să ajungă repede la paie. Şobolanii pot pătrunde mai uşor decât într-o casă de cărămizi, de exemplu, dar le va lua mult timp şi energie să roadă amestecul pe bază de argilă.

Un mare avantaj, pe lângă preţul de construcţie extrem de scăzut, este confortul termic. Baloţii şi lutul fac ca locuinţa să menţine excelent căldura iarna şi răcoarea în sezonul de vară. Ca să înveţi să ridici o casă de paie îţi sunt suficiente câteva săptămână alături de un constructor iniţiat.

ŞANTIERUL-ŞCOALĂ DE LA BUNEŞTI

Reinventarea chirpiciului

Cele mai multe dintre casele româneşti, încă "în picioare", sunt ridicate cu chirpici. Însă, în ultimele decenii, arhitecţi din întreaga lume arată că pământul nu reprezintă doar materialul săracului, ci o soluţie pentru locuinţa viitorului prietenoasă cu mediul.

Un exemplu este arhitectul german Gernot Minke, care a expus avantajele casei de pământ, după zeci de ani de studii şi construcţii: preţ foarte scăzut (5.000 de euro pentru o locuinţă de 80-100 mp), umiditate de 50% tot timpul anului, izolare ideală. În Berlin a fost construită, din pământ bătătorit, Capela Reconcilierii. Este un simbol al reuniunii celor două Germanii, de Vest şi de Est.

Acoperişul apară zidul de lut

Simplitatea şi calitatea locuinţei de lut a fost probată şi de o echipă din România. În 2009, în localitatea argeşeană Buneşti, pe un deal a apărut o clădire circulară, cu 20 de metri în diametru.

"Formula adoptată evocă locuinţa fortificată şi echidistantă, aşezată în pustiu dar şi locuinţa incintă, a clanurilor ancestrale – 10 camere dispuse circular, în jurul unei curţi interioare care le reuneşte, însă fiecare privind spre pădure într-o altă direcţie", ne spune Ana Maria Goilav, arhitect implicat în proiect.

Privită de la distanţă, pare o locuinţă zidită cu bolţari, însă culoarea pământie îţi dă de gândit. De fapt, clădirea a fost ridicată folosind calupi de pământ, uscaţi la soare, şi face parte dintr-un inedit campus studenţesc. Seamănă mult cu celebrele locuinţe Hakka, din China, ridicate în scop defensiv în secolul al XVII-lea. Mai puţin la acoperiş.

Construit din şiţă (bucată de lemn asemănătoare cu şindrila, dar mai scurtă şi mai groasă), acoperişul acoperă zidurile până spre bază. Această învelitoare va proteja zidurile, pentru ca pământul pietrificat să nu se dizolve rapid, să nu fie practic şters.

IEFTINĂ ŞI INGENIOASĂ

Zidită cu pământul din fundaţie

Casa de lut de la Buneşti, cu 10 camere de câte 17 mp şi o curte interioară, a fost ridicată în două luni, cu 70.000 de lei. Cea mai mare sumă, 38.000 de lei, a fost cheltuită pentru acoperişul de 400 mp.

Studenţii de la Universitatea "Ion Mincu" au săpat temelia până sub adâncimea de îngheţ a solului. În gropile rezultate a fost turnat un amestec numit de Goilav "protobeton armat". Este o combinaţie de argilă, apă şi paie de grâu.

Pământul rezultat de la săparea şanţurilor de la temelie nu a rămas nefolosit. Studenţii şi sătenii au frământat lutul cu paie şi apă şi l-au turnat în matriţe de lemn. Calupii rezultaţi au fost puşi la soare şi au fost folosiţi apoi la zidărie.

În paralel cu munca studenţilor, o echipă de şase meşteri locali a realizat structura de lemn şi acoperişul. "Este o locuinţă compusă din două jumătăţi autonome în logica lor constructivă: lemnul reprezintă suportul şarpantei, iar zidăria din calupi de pământ închiderea casei. Altfel spus, e o casă de pământ construită la adăpostul unei case de lemn, pe fundaţii proprii", lămureşte Goilav.

Pentru podea şi tavan au fost folosite tot lemnul şi pământul. Şapa e din lut cu paie, iar plafonul din nuiele împletite, bulgărite cu lut. Finisările au fost făcute în 2010, din lut, apă şi pleavă.


CIUPERCĂ. Casa de la Buneşti a fost ridicată de studenţi şi tâmplari în două luni.
FOTO: CRISTIAN COCEA, POVESTEAZILEI.BLOGSPOT.COM
"Casa a fost ridicată în două luni, mai puţin finisajele. Oricine poate construi o astfel de casă, cu respectarea unor principii“
ANA MARIA GOILAV, arhitectă

ÎNTOARCERE ÎN TRECUT

Zidul - şi închidere, şi rezistenţă

Calupii au o grosime de 40 cm, asigurând o închidere termică eficientă a spaţiului interior. Diferenţa majoră faţă de o casă din cărămidă sau BCA (materiale cu rol termoizolant în construcţiile contemporane) o constituie faptul că zidul din chirpici reprezintă – în cazul construcţiei de la Buneşti - chiar structura casei, aşa cum se întâmpla în arhitectura premodernă. Astfel, închiderea spaţiului şi structura de rezistenţă sunt unul şi acelaşi lucru, arată Goilav. În plus, din punctul de vedere al locuirii, confortul higrotermic (temperatură plus umiditate) pe care îl asigură un zid de pământ de 40 cm este ideal, consideră arhitecta.

La interior, temperatura şi umiditatea se menţin constante, independent de oscilaţiile vremii. Graţie inerţiei termice mari a masei de pământ, camerele se încălzesc iarna cu efort minim.