Celebra casă de paie din povestea celor trei purceluşi a devenit 
realitate. O astfel de clădire a răsărit în câmpia Bărăganului. Practic,
 baloţii au înlocuit BCA-urile.
În urmă cu 100 de ani, în statul american Nebraska, coloniştii 
obişnuiţi să ridice construcţii din lemn s-au lovit de o realitate 
crudă: materialul nu prea se găsea. Aşa că un om a avut o idee măreaţă 
şi a urmat-o până la capăt. Paie se găseau din belşug, iar omul le-a 
legat în snopuri şi a rezultat o casă care folosea extrem de puţin lemn,
 cu baloţi în loc de pereţi.
O
 şcoală a fost construită în 1897, dar a fost mâncată de vaci. Asta 
pentru că nu fusese încărcată cu nimic. Când au "placat" zidurile de 
paie cu pământ, soarta construcţiilor a fost cu totul alta. Nouă case 
din paie construite la începutul secolului XX au rezistat până azi. 
Printre ele, o biserică din oraşul Arthur. Între timp, paiele au evoluat
 de la o soluţie de compromis la alternativă pentru construcţiile de 
cărămidă, lemn sau lut. 
Se poate spune că 
locuinţele din baloţi sunt chiar o modă, dacă privim ce se întâmplă în 
Franţa, Canada, Germania, Danemarca. Mediul economic e "racordat" la 
această modă. În Franţa, băncile acordă credite pentru construirea de 
locuinţe din baloţi. "Încep să vină şi spre est. Sunt destul de multe în
 Slovacia, găsim şi în Ungaria", ne spune Cătălina Grigore, o tânără 
absolventă de arhitectură care şi-a propus să fie pionierul 
construcţiilor din baloţi în România. 
Împreună cu ea am mers în 
Bărăgan, într-un sat numit Cârligu Mare, unde am găsit o casă de baloţi 
din paie în construcţie. Proiectul, ne spune Cătălina, a început în 
septembrie, când o echipă de tineri români coordonată de un arhitect 
olandez, Tom Rijven, şi-a propus să construiască în mijlocul câmpiei o 
casă pentru o familie nevoiaşă. Casa, de 56 de metri pătraţi, este 
formată din două hexagoane şi o încăpere paralelipipedică, care va servi
 drept baie.
 
Fără fundaţie, pe cauciucuri
Casa din
 Bărăgan nu are nevoie de temelie. Mai mult, aceasta este de evitat, 
este de părere arhitectul olandez, deoarece temelia "preia undele 
seismice". Astfel, în locul costisitoarei construcţii din beton, a fost 
preferată următoarea variantă: nu sapă nimic în pământ, ci ancorează în 
sol - cu ajutorul unor tije metalice (fier beton) - câteva anvelope 
uzate de maşină. Anvelopele sunt umplute cu pietriş sau piatra spartă şi
 pe ele e ridicată casa.
Puţin lemn, mulţi baloţi şi 10 tone de argilă Casa
 nu foloseşte niciun căprior, ci dulapi cu lăţimea de trei centimetri. 
Cu ei se realizează acoperişul, dar şi structura (scheletului) 
locuinţei. La colţurile casei, de exemplu, câte doi dulapi sunt dispuşi 
în V, unindu-se spre interiorul locuinţei. Baloţii de paie sunt înmuiaţi
 într-un amestec de argilă şi apă şi sunt îndesaţi în pereţi. Cu 
ajutorul stinghiilor din lemn, fixate cu holtzlşuruburi de dulapi, 
baloţii sunt presaţi. Argila este cea care "sudează" baloţii între ei, 
luând rolul mortarului folosit la zidirea unui perete clasic, din 
cărămidă. 
După ce zidul de baloţi a fost finalizat, urmează faza
 de încărcare cu pământ. Este un amestec special, în care intră argilă, 
apă, nisip, bălegar (de vite, cai), rumeguş, paie, dar şi o plantă 
folosită pentru fermentare (în acest caz, lucerna). Compoziţia a fost 
studiată ani la rând de Rijven, dar şi de alţi arhitecţi europeni 
pasionaţi de domeniu. 
Amestecul este aplicat peste zidurile cu 
paie, iar, când se întăreşte, are o consistenţă asemănătoare 
încărcăturii cu ciment, nisip şi apă.
300 de baloţi şi casa-i gata Pentru
 o casă de 56 mp a fost nevoie de aproximativ 10 tone de argilă şi de 
aproximativ 300 de baloţi de paie cu lungimea de 65 de centimetri, 
făcuţi la presă.
"De fiecare dată când un om a săpat un puţ, o 
fosă, am mers şi am luat argila", arată Cătălina cum au redus costurile 
pentru inedita casă din Bărăgan. 
CALCULE
Casa de 65 mp, la "roşu" - 7.000 € Casa
 din Bărăgan va fi folosită de un cuplu cu doi copii însă, în mod 
normal, o casă cu două camere (cele două hexagoane) este potrivită 
pentru o persoană, consideră arhitectul Tom Rijven. Pentru un cuplu sunt
 necesare trei hexagoane. Un hexagon cu lăţimea unei laturi (zid) de 
trei metri conduce la un spaţiu locuibil de circa 22 de metri pătraţi.
Să
 luăm exemplul cuplului care doreşte o casă compusă din trei hexagoane. 
Întrucât unele laturi sunt comune, avem nevoie de 14 pereţi. Potrivit 
estimărilor lui Tom Rijven, prezentate pe site-ul ecohabitat.com, 
construirea unui perete cu înălţimea de 2,5 metri şi lungimea de trei 
metri necesită materiale în valoare de maximum 135 de euro.
 
Ai argila, construieşti ieftinÎnmulţind cu 14, avem 
circa 1.900 de euro şi pereţii sunt gata făcuţi. Practic, se poate chiar
 mai ieftin, deoarece argila poate fi procurată independent. La aceşti 
bani se adaugă cei pentru geamuri, uşi, acoperiş, pereţii interiori, 
plafon şi podea. 
În total, materialele necesare pentru o 
locuinţă de 65 mp, la "roşu", nu depăşesc suma de 7.000 de euro. Pentru 
pereţii interiori pot fi folosite prefabricate (plăci OSB, rigips) între
 care se toarnă nisip. La colţuri, unele case din paie sunt armate cu un
 amestec de var/ciment, apă şi paie. Altele, tot cu pământ. 
La podea, peste stratul de anvelope se toarnă pietriş, apoi se pune folie izolantă, strat de lemn presat şi duşumea. 

FRANŢA. Casă din baloţi de paie, construită în Franţa de arhitectul
olandez Tom Rijven
FOTO: WWW.ECOHABITAT.COM
PLUSURI ŞI MINUSURI
Baloţii şi lutul ţin căldura în casăCând
 te gândeşti la o casă de baloţi de paie, primele griji care îţi apar în
 minte sunt legate de un eventual incendiu, de şobolanii care o să îţi 
chiţăie sub pat şi de riscul seismic. În ceea ce priveşte cutremurul, 
tocmai de aceea a fost aleasă structura hexagonală, cea mai apropiată de
 forma perfectă în privinţa rezistenţei seismice - cercul. Şi de 
incendiu eşti protejat, deoarece lutul cu care e încărcată clădirea nu 
va permite focului să ajungă repede la paie. Şobolanii pot pătrunde mai 
uşor decât într-o casă de cărămizi, de exemplu, dar le va lua mult timp 
şi energie să roadă amestecul pe bază de argilă. 
Un mare 
avantaj, pe lângă preţul de construcţie extrem de scăzut, este confortul
 termic. Baloţii şi lutul fac ca locuinţa să menţine excelent căldura 
iarna şi răcoarea în sezonul de vară. Ca să înveţi să ridici o casă de 
paie îţi sunt suficiente câteva săptămână alături de un constructor 
iniţiat. 
ŞANTIERUL-ŞCOALĂ DE LA BUNEŞTI
Reinventarea chirpiciului Cele
 mai multe dintre casele româneşti, încă "în picioare", sunt ridicate cu
 chirpici. Însă, în ultimele decenii, arhitecţi din întreaga lume arată 
că pământul nu reprezintă doar materialul săracului, ci o soluţie pentru
 locuinţa viitorului prietenoasă cu mediul. 
Un exemplu este 
arhitectul german Gernot Minke, care a expus avantajele casei de pământ,
 după zeci de ani de studii şi construcţii: preţ foarte scăzut (5.000 de
 euro pentru o locuinţă de 80-100 mp), umiditate de 50% tot timpul 
anului, izolare ideală. În Berlin a fost construită, din pământ 
bătătorit, Capela Reconcilierii. Este un simbol al reuniunii celor două 
Germanii, de Vest şi de Est. 
Acoperişul apară zidul de lut Simplitatea
 şi calitatea locuinţei de lut a fost probată şi de o echipă din 
România. În 2009, în localitatea argeşeană Buneşti, pe un deal a apărut o
 clădire circulară, cu 20 de metri în diametru. 
"Formula 
adoptată evocă locuinţa fortificată şi echidistantă, aşezată în pustiu 
dar şi locuinţa incintă, a clanurilor ancestrale – 10 camere dispuse 
circular, în jurul unei curţi interioare care le reuneşte, însă fiecare 
privind spre pădure într-o altă direcţie", ne spune Ana Maria Goilav, 
arhitect implicat în proiect. 
Privită de la distanţă, pare o 
locuinţă zidită cu bolţari, însă culoarea pământie îţi dă de gândit. De 
fapt, clădirea a fost ridicată folosind calupi de pământ, uscaţi la 
soare, şi face parte dintr-un inedit campus studenţesc. Seamănă mult cu 
celebrele locuinţe Hakka, din China, ridicate în scop defensiv în 
secolul al XVII-lea. Mai puţin la acoperiş. 
Construit din şiţă 
(bucată de lemn asemănătoare cu şindrila, dar mai scurtă şi mai groasă),
 acoperişul acoperă zidurile până spre bază. Această învelitoare va 
proteja zidurile, pentru ca pământul pietrificat să nu se dizolve rapid,
 să nu fie practic şters. 
IEFTINĂ ŞI INGENIOASĂ 
Zidită cu pământul din fundaţie Casa
 de lut de la Buneşti, cu 10 camere de câte 17 mp şi o curte interioară,
 a fost ridicată în două luni, cu 70.000 de lei. Cea mai mare sumă, 
38.000 de lei, a fost cheltuită pentru acoperişul de 400 mp. 
Studenţii
 de la Universitatea "Ion Mincu" au săpat temelia până sub adâncimea de 
îngheţ a solului. În gropile rezultate a fost turnat un amestec numit de
 Goilav "protobeton armat". Este o combinaţie de argilă, apă şi paie de 
grâu.
Pământul rezultat de la săparea şanţurilor de la temelie nu
 a rămas nefolosit. Studenţii şi sătenii au frământat lutul cu paie şi 
apă şi l-au turnat în matriţe de lemn. Calupii rezultaţi au fost puşi la
 soare şi au fost folosiţi apoi la zidărie. 
În paralel cu munca 
studenţilor, o echipă de şase meşteri locali a realizat structura de 
lemn şi acoperişul. "Este o locuinţă compusă din două jumătăţi autonome 
în logica lor constructivă: lemnul reprezintă suportul şarpantei, iar 
zidăria din calupi de pământ închiderea casei. Altfel spus, e o casă de 
pământ construită la adăpostul unei case de lemn, pe fundaţii proprii", 
lămureşte Goilav. 
Pentru podea şi tavan au fost folosite tot 
lemnul şi pământul. Şapa e din lut cu paie, iar plafonul din nuiele 
împletite, bulgărite cu lut. Finisările au fost făcute în 2010, din lut,
 apă şi pleavă.
 

CIUPERCĂ. Casa de la Buneşti a fost ridicată de studenţi şi tâmplari în două luni.
FOTO: CRISTIAN COCEA, POVESTEAZILEI.BLOGSPOT.COM
"Casa a fost ridicată în două luni, mai puţin finisajele. 
Oricine poate construi o astfel de casă, cu respectarea unor principii“
ANA MARIA GOILAV, arhitectă
ÎNTOARCERE ÎN TRECUT
Zidul - şi închidere, şi rezistenţă Calupii
 au o grosime de 40 cm, asigurând o închidere termică eficientă a 
spaţiului interior. Diferenţa majoră faţă de o casă din cărămidă sau BCA
 (materiale cu rol termoizolant în construcţiile contemporane) o 
constituie faptul că zidul din chirpici reprezintă – în cazul 
construcţiei de la Buneşti - chiar structura casei, aşa cum se întâmpla 
în arhitectura premodernă. Astfel, închiderea spaţiului şi structura de 
rezistenţă sunt unul şi acelaşi lucru, arată Goilav. În plus, din 
punctul de vedere al locuirii, confortul higrotermic (temperatură plus 
umiditate) pe care îl asigură un zid de pământ de 40 cm este ideal, 
consideră arhitecta. 
La interior, temperatura şi umiditatea se 
menţin constante, independent de oscilaţiile vremii. Graţie inerţiei 
termice mari a masei de pământ, camerele se încălzesc iarna cu efort 
minim.