Pictura este mica, doar 77 x 53 cm, iar culorile folosite sunt sumbre. Nici semnata, nici datata, lucrarea lui de Leonardo da Vinci a fost pictata pe lemn de plop. Banuim ca a fost realizata intre anii 1503-1506, pentru ca asa ne spune Giorgio Vasari (1511-1574), primul biograf al artistului, in lucrarea Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor, publicata la Florenta in 1550. De fapt, Vasari este cel care a numit primul opera lui Leonardo Mona Lisa, care, pana atunci, nu avea nicio denumire. Ceea ce este evident, Mona Lisa depaseste caracterul de portret al unei persoane, oricat de interesanta ar fi fost aceasta, si se ridica la valori generale si semnificatii ample pe planuri multiple. Sa incercam, alaturi de cei mai recenti analisti ai tabloului, desigur, sa deslusim misterele care planeaza inca asupra lucrarii. si implicit, sa vedem de ce este Mona Lisa asa de celebra.
Leonardo, geniul care nu a terminat niciuna dintre lucrarile sale
Mai intai sa spunem ceva despre autor. Leonardo da Vinci este o adevarata intruchipare a conceptului de geniu creator din perioada de apogeu a Renasterii. S-a nascut la Anchiano / Vinci (langa Florenta) in 1452 si a murit in 1519 in castelul Cloux din Franta. A fost pictor, arhitect, sculptor, muzician, poet, chimist, anatomist, fizician, literat si inginer. De atfel, Leonardo este considerat cel mai mare inginer al tuturor timpurilor. Printre inventiile sale se numara: costumul de scafandru, colacul de salvare, mitraliera, tancul, planorul, helicopterul, parasuta, automobilul, submarinul, orologiul hidraulic, scara extensibila, o pompa cu aburi, etc. in clipele libere isi lua paleta si penelul si picta: Cina cea de taina, Sfantul Ioan Botezatorul sau surasul Mona Lisei.
Singurul mare neajuns al acestui geniu universal era ca intretinea in el o vesnica neliniste. De abia se apuca sa inalte o uriasa statuie ecvestra si o lasa balta, fiindca ii venea in minte constructia unui nou tip de tun de asediu. Si acesta, abia inceput, se vedea parasit pentru incercarea unui amestec care sa inlocuiasca pictura in ulei, pe care o raspandisera flamanzi. impins mereu de geniul sau neobosit, Leonardo da Vinci n-a dus niciodata pana la sfarsit nimic din ceea ce isi propuse sa faca. Nici tabloul Mona Lisa nu a facut exceptie. Leonardo a trait 67 de ani, dar productia lui artistica este redusa, chiar si fata de a acelor artisti care au murit de tineri.
Povestea tabloului
Potrivit lui Giorgio Vasari, Leonadro incepe portretul la Florenta, in 1503 si il "termina" dupa patru ani. Artistul nu se va desparti niciodata in acest timp de pictura sa, fapt pentru care, este foarte probabil sa o fi dus la Amboise, unde regele Frantei, Francisc I, il chemase. Regele i-a cerut sa-i vanda portretul insa artistul a refuzat. Doi ani dupa aceea, cu putin timp inainte de moartea lui Leonardo da Vinci, suveranul francez a cumparat, totusi, capodopera cu 12.000 de franci. O alta varianta, mai larg acceptata, sustine ca in urma mortii artistului, tabloul i-ar fi ramas lui Salai, slujitorul lui Leonardo, iar dupa decesul acestuia din 1524, surorilor acestuia, Angelina si Lorenziola Caprotti. in fine, de aici se presupune ca ar fi fost achizitionat de catre Francesco Melzi - ultimul dintre elevii lui Leonardo -, prin intermediul caruia va ajunge in Franta. Nu stim insa cu certitudine cand anume a ajuns aceasta pictura in proprietatea regelui Francisc I. Probabil in jurul anului 1530. in anul 1625 era deja la Fontainebleau unde, un anume Cassiano dal Pozzo, facand un inventar al picturilor casei regale va numi acest portret Gioconda - asa cum este el cunoscut in Franta. Sub Francisc I impodobea camera de baie a acestuia. in timpul lui Ludovic al XIV-lea i se va acorda o importanta deosebita, fiind expus la Versailles, in Cabinetul Regelui. Acum vor iesi la lumina si cateva copii ale lucrarii, atat de bine realizate incat unele dintre ele i-au fost atribuite chiar lui Leonardo. Dupa Revolutia Franceza este expus la Luvru. Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul sau dormitor, din Palatul Tuileries. Din anul 1804 a fost expus in noul muzeu al Luvru-lui unde, de atunci incolo, a incantat milioane de oameni. Tabloul este expus si astazi cu explicatia Portretul Lisei Gherardini, sotia lui Francesco del Giocondo. in 1911, in urma unui rasunator furt, tabloul a disparut, dar a fost recuperat doi ani mai tarziu. in timpul celui de-al doilea razboi mondial, impreuna cu alte nepretuite opere, a ratacit din adapost in adapost, ajungand in cele din urma in Castelul Saint-Ceré. in 1945, Mona Lisa se intoarce din nou la Paris.
Ce ne arata tabloul?
Pe o terasa inconjurata de un parapet si de doua coloane mici, carora nu li se vede decat baza, Mona Lisa sta asezata intr-un jilt de lemn semicircular cu brate de sprijin. Este pictata de la talie in sus, are bratele indoite, bustul intors la dreapta spre privitor, chipul ii este surprins din fata, iar ochii privesc intr-o parte. Pozitia insasi va intrerupe traditia, intrucat portretele, pana atunci pictate in general din profil sau surprinse in intregime, aveau o atitudine statica si destul de rece. Leonardo introduce odata cu aceasta lucrare bustul, ceea ce permitea un tratament mult mai apropiat, mai detaliat al personajului. Mainile ii sunt incrucisate, cea dreapta se sprijina pe incheietura celei stangi, iar mana stanga se odihneste pe bratul jiltului. Modul in care Mona Lisa tine mainile (sau mai bine spus modul in care artistul i le pozitioneaza) ascunde o referinta spre virtute a tinerei femei; potrivit traditiei vremii, mainile pozitionate una deasupra celeilalte semnificau fidelitate. Femeia poarta pe cap un val negru transparent, parul ii este pieptanat simplu, cu o carare pe mijloc, are o rochie de culoare inchisa, cu falduri dese. O broderie delicata ii margineste partea superioara a pieptarului, dezvelind inceputul liniei de despicare a sanilor. Conform anumitor tendinte din moda vremii, este grijuliu epilata - nu are nici gene, nici sprancene. Nu poate fi nici un moment negata legatura Mona Lisei cu reprezentarea Fecioarei Maria. Pentru ca acesta era idealul spre care toate femeile onorabile tindeau. Zambetul istovit al Mona Lisei este, asadar, legat de zambetul Fecioarei.indaratul misterioasei doamne se poate vedea un peisaj muntos, scaldat in ceturi albastrii, intre care cea mai pronuntata forma este fagasul unei carari serpuitoare. Peisajul contribuie la construirea psihologiei femeii.
Din punct de vedere tehnic lucrarea aduce ca noutate doua principii fundamentale: structura compozitionala de tip piramidal si principiul clarobscurului, numit sfumato. Termenul de sfumato inseamna in italiana "invaluit in fum". Asta pentru ca siluetele sunt punctate pe un fundal de culoare inchisa care sugereaza o grota stancoasa, iar formele lor moi se detaseaza bland, de parca ar fi invaluite de ceata.
Problema problemelor - identitatea Mona Lisei
Generatii intregi de istorici au emis nenumarate teorii pe marginea identitatii femeii. O prima varianta, acceptata de altfel de cei mai multi critici, sustine ca in spatele portretului lui Leonardo este sotia unui comerciant florentin, Lisa Gherardini; o alta vede in portret o infatisare a Isabellei d’Este, care domnea la Mantova, o alta sustine ca in spatele tinerei doamne ar putea fi si o iubita a lui Giuliano de Medici sau chiar a lui Leonardo; unii sustin ca este o femeie ideala; altii ca este un portret al unui tanar imbracat in femeie sau chiar autoportretul artistului. Au fost citate si Isabella de Aragon, Caterina mama pictorului, sau chiar iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti, caruia artistul ii spunea Salai ("Micul Diavol"). Unii cercetatori au sustinut ca Mona Lisa nu este decat anagramarea apelativului "mon Salai". Sa analizam insa pe rand toate aceste ipoteze.
Un alt cod al lui Da Vinci?
Pentru moment nu posedam nici o proba definitiva privitoare la identitatea femeii. Dar este bine cunoscut gustul lui Leonardo pentru dublele mesaje, astfel ca exista speculatii potrivit carora Mona Lisa ar fi anagrama lui Amon L’Isa, facandu-se trimitere la cele doua zeitati egiptene ale fertilitatii: Amos si Isis - prin urmare, Gioconda ar fi un androgin: jumatate barbat, jumatate femeie (este marcata prin aceasta si atractia subconstientului lui Leonardo fata de Egipt, lucru remarcat si de Freud).
Denumirea care ii este atribuita tabloului ar putea avea o legatura chiar cu floarea de crin (in limba franceza "lis"). Aceasta este insa mai degraba un simbol heraldic decat floarea in sine intalnita in gradina. Sub forma stilizata, va fi aleasa ca simbol al casei regale franceze, in secolul al V-lea, de catre Clovis, rege al francilor, dupa victoria sa contra vizigotilor de la Vouillé. Or, crinul era simbolul casei regale franceze, protectoare a lui Leonardo.
Membrii nobilimii acestei epoci puteau fi relativ usor de identificat prin simboluri, embleme sau pur si simplu prin culori, odata ce esti familiarizat cu dinastiile din perioada Renasterii. Este si cazul lui Leonardo, care va folosi aceasta modalitate de identificare a personajelor sale. Astfel de exemple intalnim in doua portrete celebre, respectiv cele ale :
- Ginevrei de’Benci (1457-1520), fiica unui bogat bancher florentin, Amerigo de’Benci. Artistul va plasa in fata modelului un mare ienupar. Ienuparul, numit "ginepro", in italiana, se leaga de primul nume, "Ginevra".
- Ceciliei Gallerani (1466-cca.1535), iubita lui Lodovico il Moro. Pentru identificare, artistul va picta o hermina, numita "galee" in greaca, pentru a pune in valoare numele de familie a fetei, Gallerani.
Candidata principala: Lisa Gherardini
Dupa opinia majoritatii criticilor, misteriosul portret al Monei Lisa ar reprezenta-o pe Lisa Gherardini (Mona este o prescurtare de la madonna si inseamna pur si simplu "doamna"), sotia unui negustor florentin instarit, Francesco del Giocondo, potrivit unui manuscris descoperit in biblioteca universitatii germane din Heidelberg. Directorul bibliotecii, Veit Probst, a spus ca enigma a fost rezolvata dupa descoperirea in arhivele bibliotecii a unor note, pe marginile unei carti foarte vechi ce apartinuse odata unui prieten al lui Da Vinci. in octombrie 1503, functionarul florentin Agostino Vespucci a scris pe marginile unei pagini niste note in care mentiona ca prietenul lui, Leonardo da Vinci, lucra la trei picturi, intre care un portret al Lisei del Giocondo. Notele au fost mazgalite in graba de Vespucci pe unul dintre tomurile cu scrisori semnate de Cicero, in dreptul unor referinte la celebrul pictor Apelles al Greciei antice, cu care de altfel il si compara pe Da Vinci.
Lisa Maria Gherardini, s-a nascut la 15 iunie 1479 in Florenta, ca fiica a negustorului napolitan Antonio Maria di Noldo Gherardini, devenind cea de-a treia sotie a negustorului de matase Francesco del Giocondo (1460 - 1528/39) si cu care s-a casatorit pe data de 5 martie 1495. Ea avea 16 ani, iar el 35 de ani. El era mai in varsta decat ea cu 19 de ani. Alti critici de arta vorbesc insa de 40 de ani diferenta intre cei doi! De aici provine si o rautate artistica: Mona Lisa ar zambi asa pentru ca era sotia unui barbat cu mult mai in varsta decat ea si al carui testament o facea mostenitoarea universala a tuturor bunurilor lui, asa incat ar fi putut apoi sa duca o viata usoara, de vaduva tanara, frumoasa si foarte bogata. Unii presupun ca Mona Lisa ar fi flirtat chiar cu Leonardo. Atunci cand a inceput sa picteze tabloul, artistul avea insa 51 de ani iar Lisa 24. Este insa o presupunere calomnioasa. Pentru ca Lisa si-a iubit sotul si i-a daruit mai multi copii. Mai intai pe Pierro Francesco, nascut in 1496, apoi o fata cu prenume necunoscut, moarta in 1499, si apoi un baiat Andrea, nascut in 1502. Vor urma Giocondo, nascut in 1507, si Ludovica - Marietta, care isi va petrece viata intr-o manastire, calugarindu-se. Mona Lisa a murit in 1542 intr-o manastire din Florenta, Sfinta Ursula, unde a si fost inmormantata.
Portretul Monei Lisa, comandat lui Leonardo, era menit sa marcheze unul dintre cele doua evenimente importante pentru aceasta familie, petrecute in anul 1502: fie momentul in care cei doi soti si-au cumparat o casa noua, mai spatioasa, pe Via del Stufa, fie, - varianta mult mai plauzibila - nasterea celui de-al doilea copil, Andrea, pe 12 decembrie 1502 (acest copil aparea ca o "compensatie" pentru cel pierdut in 1499). in plus, faptul ca pe celelalte doua sotii ale sale le pierduse din cauza nasterilor, il va determina pe Giocondo sa marcheze intr-un mod deosebit fericitul eveniment din 1502. in aceasta situatie, uluitorul suras ar fi, de fapt, un zambet al maternitatii implinite. Exista si trei indicii din tablou care ne-ar indica faptul ca femeia lauza ar fi Gioconda:
- cocul - o zona mai deschisa aflata pe crestetul capului ii indeamna pe cercetatori sa creada ca Mona Lisa purta o boneta ce acoperea un coc. Firele ondulate de par aflate de-o parte si de cealalta a fetei nu ar fi decat niste mese lasate libere. E vorba, de fapt, despre o coafura tipica in epoca pentru femeile care tocmai nascusera.
- voalurile - cele mai recente si cele mai complete studii, incepute in 2004, au aratat ca este posibil ca Mona Lisa sa fie acoperita cu un fel de voal, de fapt o a doua rochie - cunoscuta la vremea respectiva sub numele de guarnello - era purtata fie de femeile insarcinate, fie de cele care nascusera de curand. Acest guarnello se mai intalneste de altfel si in una din lucrarile lui Botticelli, in care este reprezentata o femeie insarcinata purtandu-l. Devenite aproape invizibile sub straturile de vernis, ele se dezvaluie in urma analizei cu infrarosii si imbraca tot corpul cu un val transparent care coboara pe umarul stang si cade pe spatarul jiltului, urmand linia mainii drepte. Este vorba, poate, despre matasurile cu care facea comert sotul Lisei.
- mainile - mainile sale "pufoase" sunt un semn ca ar fi pozat imediat dupa nastere - cu toate ca unii vor sustine ca o astfel de reprezentare a lor se incadreaza in canoanele frumusetii tipice pentru Renastere si nimic mai mult.
Alte pretendente
Pornind de la ipoteza ca in ducatul Milanului, intre secolele al XIV - lea si al XVIl - lea, doar doamnele din inalta societate aveau dreptul sa fie reprezentate ca Fecioara Maria sau ca Sfanta protectoare a ducatului, Caterina de Alexandria, de o reprezentare precum a Mona Lisei nu putea avea parte decat ducesa insasi, la vremea aceea, Isabella de Aragon (1470-1524).
Isabella de Aragon era fiica regelui Neapolelui - Alfonso II si se va casatori cu tanarul sau var, ducele Milanului intre 1476-1494, Gian Galeazzo II Maria Sforza (acesta va muri la varsta de doar 25 de ani, zvonindu-se ca insusi unchiul sau, Ludovic Sforza zis Maurul, cel care a fost adevaratul conducator al ducatului in timpul minoratului acestuia, il va otravi). Isabella are trei copii cu Gian Galeazzo, intre care fiica cea mai mica, Bona, va deveni regina Poloniei in urma casatoriei sale cu Sigismund I Iagello. Exista chiar o speculatie dupa care Isabella ar fi facut apoi o casatorie morganatica cu Leonardo, caruia i-ar fi nascut doi fii si trei fiice. Istoricul german Maike Vogt-Lüerssen, cea care a avansat aceasta ipoteza, sustine ca Mona Lisa ar fi fost primul portret oficial al noii ducese a Milanului, ceea ce vrea sa insemne ca tabloul a fost pictat in anul 1489, anul casatoriei ei cu Gian Galeazzo (si nu 1503).
Varianta este plauzibila luand in considerare cei 11 ani pe care Leonardo ii va petrece ca pictor (si nu numai, caci era, in plus si un foarte bun prieten al ducelui, dar si al sotiei sale!) la curtea familiei Sforza. Simplitatea hainelor si lipsa bijuteriilor sunt justificate in aceasta ipoteza prin aceea ca mama Isabellei murise cu un an inaintea inceperii acestui tablou.
Isabella d’Este. Una dintre ipoteze sustine ca Mona Lisa va prinde viata ca portret al bogatei si capricioasei Isabella d’Este (1474-1539), marchiza de Mantova. Aceasta a fost supranumita "prima doamna a Renasterii". Era inrudita prin nastere sau casatorie cu aproape toti conducatorii Italiei acelei vremi. Era fiica ducelui de Ferarra si nepoata regelui de Neapole. La 16 ani devenise sotia lui Francesco Gonzaga, ducele de Mantova. Sub patronajul ei curtea de la Mantova va deveni una dintre cele mai culturale curti ale Europei. Sora ei mai mica era sotia ducelui Milanului, Ludovic Sforza. intre indiciile care ne conduc la aceasta ipoteza este desenul realizat de Leonardo, probabil la Mantova, in jurul anului 1500, in care se pot identifica o serie de trasaturi intalnite in pozitia si privirea Mona Lisei.
Constanza d’Alvalos. Pornind de la o poezie a unui autor din Ischia, Enea Irpino, se presupune ca modelul lui Leonardo poate fi identificat si cu Constanza d’Alvalos, ducesa de Francavilla, pe care artistul o va picta la Roma in 1502, la cererea lui Giuliano de Medici. Ipoteza nu este imposibila, intrucat un poem al epocii spune ca Leonardo o pictase pe ducesa in haine de vaduva, cu un frumos voal negru, date ce corespund si Giocondei. Totusi, la vremea respectiva ducesa avea in jur de 45 de ani, iar oricat de magulitor ar fi dorit sa-i fie portretul, este putin probabil ca Leonardo sa accepte o oarecare constrangere si sa o prezinte mai tanara.
Caterina, mama artistului. Este discutabila si posibilitatea ca portretul sa o infatiseze pe mama sa, Caterina. Aceasta ipoteaza ar oferi o explicatie posibila pentru asemanarea izbitoare dintre artist si modelul sau si ar justifica si gestul lui Leonardo de a nu se desparti de acest portret pana la moarte.
O iubita necunoscuta a lui Leonardo. Dupa unii critici de arta, Mona Lisa ar fi fost singura femeie catre care s-a indreptat afectiunea lui Leonardo (recunoscut mai mult pentru inclinatiile lui homosexuale!). Acesta ar fi si motivul pentru care pictorul ar fi lungit sedintele de pozat pentru frumoasa doamna timp de patru ani. Este insa mai mult o incercare de recuperare morala a genialului artist. Portretul Monei Lisa a fost insa, cu siguranta, lucrarea lui cea mai iubita.
Cherchez l’homme!
Un model masculin al artistului. Unii istorici vor sugera ca misteriosul model al lui Leonardo va fi acelasi barbat care ii va poza si pentru Sfantul Ioan Botezatorul, care seamana in mod straniu cu Gioconda. Sa fi fost acelasi Salai?
Un autoportret. Pe de alta parte, s-ar crede ca Mona Lisa este de fapt un autoportret. Teoria este sustinuta de analize digitale, in cadrul carora, suprapunandu-se portretele Monei Lisa cu a lui Leonardo (portretul de batranete al acestuia), se observa ca trasaturile fetei se suprapun perfect. Mona Lisa, un alter ego, alta proiectie sau chip al personalitatii lui Leonardo, sau alfel spus un Leonardo care se imagineaza femeie? Oricat de atragatoare ar putea fi imaginea in rochie a lui Leonardo, nu exista suficiente dovezi care sa confirme teza.
Gian Giacomo Caprotti. Altii nu au ezitat sa vada in chipul Mona Lisei chiar pe slujitorul lui Leonardo, Gian Giacomo de Caprotti, numit de artist si Salai. Sursele spun ca acesta a fost fiul adoptat (inca din 1490) al lui Leonardo, cand acesta a venit in atelierul sau ca ucenic. Presupunerea cum ca ar fi fost mai degraba iubiti este cel mai adesea acceptata. Leonardo va da tanarului Caprotti numele de "Micul diavol", din cauza comportamentului sau intolerabil: mintea, fura si spargea obiecte. Se spune insa ca acest Salai era un tanar foarte chipes, iar in ciuda micilor neintelegeri, cei doi vor fi mereu impreuna, pana la moartea artistului, in anul 1519, cand Salai va deveni de altfel si mostenitorul unei mari parti importante din averea maestrului.
Cel mai faimos furt de arta al secolului XX a fost unul patriotic!
Gioconda a devenit celebra la nivel mondial dupa furtul din 21 august 1911, cand un pictor italian cam lunatic - Vicenzo Peruggia - a subtilizat-o ca s-o aduca in tara de origine a creatorului si a modelului sau, Italia. Necunoscand istoria tabloului, era convins ca acesta fusese furat de Napoleon si dus in Franta. in saptamanile care vor urma, autoritatile se vor folosi de toate mijloacele pentru a o recupera. Vor fi puse recompense foarte mari: 25.000 de franci de catre muzeul Luvru, 40.000 de franci de catre revista L’Illustration si 50.000 de franci de catre ziarul Le Matin, pentru persoanele care ar fi putut da vreo informatie care sa duca la gasirea hotului. Initial va fi banuit poetul Guillaume Apollinaire, ca urmare a indemnurilor sale de a fi arsa aceasta opera, pentru a protesta impotriva ideii de arta "atarnata" pentru eternitate de zidurile unui muzeu. Dupa o lunga ancheta politista, in timpul careia au fost suspectate si alte personalitati (intre altii, Picasso si scriiitorul italian Gabriele d’Annunzio, care chiar revendicase furtul!), tabloul a fost recuperat in 1913 si atarnat din nou pe simezele muzeului francez, fiind tratat cu onoruri rezervate indeobste sefilor de stat.
Se va dovedi insa ca hotul fusese Vicenzo Peruggia, un nationalist italian de 30 de ani, care traia la Paris din anul 1908. Macaronarul, asa cum il vor numi francezii, lucrase un timp si la Luvru, aspect ce explica faptul de a fi putut intra in muzeu (intr-o zi de luni - atunci cand muzeul era inchis publicului pentru a se face curatenie), si de a putea trece neobservat, chiar daca sub haina sa se afla, bine mascata, Mona Lisa. Timp de doi ani, tabloul nu a putut fi recuperat, fiind vandute in acest timp o serie de copii (ca originale), contra unor sume fabuloase. Abia in noiembrie 1913, Peruggia va trimite o scrisoare anticarului florentin Alfredo Geri, oferindu-se sa o inapoieze pe Mona Lisa Italiei. Va cere suma de 500.000 de lire (in jur de 100.000 dolari). Pe 12 decembrie va sosi la Florenta cu trenul, tinand-o pe Mona Lisa intr-o lada de lemn. Se va caza la un hotel ieftin, numit astazi - cum altfel ? - Hotel "La Gioconda". Aici, in prezenta lui Alfredo Geri si a lui Giovanni Poggi, directorul Galeriilor Uffizi, Peruggia va deschide cutia si le va arata pictura. Tot in aceeasi zi, Peruggia va fi arestat, petrecand 12 luni la inchisoare (va muri in 1947). Acest furt il va transforma intr-un personaj foarte controversat, uneori blamat pentru fapta sa, alteori laudat pentru istetimea cu care a reusit sa pacaleasca personalul Luvru-lui (si in acelasi timp sa puna la indoiala buna lor organizare - lucru care il va determina pe directorul Muzeului sa demisioneze). Vor exista chiar voci care ar fi dorit transformarea sa intr-un erou national, asa cum a fost cazul lui Gabriele d’Annunzio care va pleda in favoarea lui intr-o serie de articole.
În 1913, americanii o gasesc si ei pe Mona Lisa !
Furtul din 1911 a ravasit intreaga lume. Americanii au cautat si ei tabloul in Statele Unite. Si l-au gasit ! Dupa o serie de cercetari, ziarul american The New York Times va publica in 7 decembrie 1913 o ipoteza mai putin obisnuita a celebrului tablou. Astfel, ziarul sustine ca o a doua Mona Lisa, un duplicat realizat de acelasi Leonardo, exista in colectia familiei Vernon din New York, familie care mostenise lucrarea de cateva generatii. Care este insa povestea ?
Povestea incepe cu tanarul William Vernon, absolvent al Universitatii Princeton, pe care tatal sau il va trimite sa studieze in Franta. Nu este nici o indoiala ca tanarul, sarmant de altfel, se va bucura din plin de viata de la curtea lui Ludovic al XVI-lea. Nu va pierde insa timpul si va petrece multe ore in galeriile de arta si in magazinele de pictura, achizitionand opere foarte valoroase, atunci cand se va intoarce din nou in America, aducand cu el nu mai putin de 55 de tablouri - lucrari de Murillo, Le Brun, Claude Loraine, Van Dyke, Rubens. in afara de acestia, pe lista care inca mai exista, va fi mentionat si numele de Mona Lisa. De unde sa fi luat-o el pe Mona Lisa? Totul porneste de la faptul ca tanarul american se va indragosti in Franta - si, daca nu ar fi izbucnit Revolutia Franceza, cu siguranta nu ar mai fi plecat de aici. in urma unui incident in care ar fi putut fi omorat (va fi insa recunoscut de un aristocrat francez ca fiind cetatean american si va fi eliberat), se va intoarce la New York, ducand-o cu el pe Mona Lisa - un cadou - asa cum cred urmasii sai - de la regina Maria Antoanetta! Pentru el aceasta lucrare va avea o mare importanta. O va tine in camera lui pana la moarte, copiii sai gasindu-l adesea ingenunchiat in fata sa. Cu toate ca, asa cum si lista facuta de William mentiona, tabloul era numit Mona Lisa, urmasii sai ii vor da denumirea de Calugarita.
Lucrarea va face chiar obiectul unei cercetari intreprinse de criticul de arta italian dr. Erdman care va fi impresionat de frumusetea picturii si de asemanarea sa izbitoare cu cea de la Luvru: "Pot spune cand a fost pictata dupa gustul pe care il are." - va afirma el. "Vechii maestri amestecau in pigmentii lor ienupar. Vor inceta sa foloseasca acest ingredient in secolul al XVI-lea". Asadar a zgariat o bucata minuscula din tablou cu un ac si a atins-o cu limba. "Este ienupar in ea!" a exclamat. "A fost pictata inainte de secolul al XVI-lea". Asadar, sa fi avut William Vernon dreptate cand a sustinut ca lucrarea fata de care manifesta o afectiune constanta ii apartinea lui Leonardo? in plus, sa fi dat Maria Antoanetta o opera de arta a natiunii sale tanarului american de care era indragostita?
Totusi, cum de este atat de celebra?
Daca veti avea posibilitatea si curiozitatea de a va afla la Luvru in primele ore ale diminetii, atunci cand se deschid portile muzeului, veti trai urmatoarea surpriza: cohorta de vizitatori se va napusti direct, fara alte escale, in camera Marii Doamne Gioconda, ignorand sute de alte capodopere, lasand-o intr-o tacere fara brate pe Venus din Milo si intr-o zadarnica inaripare pe zeita ce intruchipeaza Victoria din Samothrace (acestea sunt in fapt cele trei Mari Doamne ale muzeului!). Veti fi, fara sa vreti, tarati de fluxul curiosilor, intre care majoritatea au ochii subtiri, pielea galbuie si se mira sonor, consonantic si cu gesticulatie copilareasca. De ce este Mona Lisa asa de celebra? Simplu, pentru ca este "un tablou la fel de genial ca ecuatia lui Einstein" - va spune Jean-Pierre Mohen, director al departamentului de patrimoniu al muzeului de pe Quai Branly. Tabloul va fi apreciat ca fiind, in acelasi timp, simbol al artei si inspiratie a kitschului.
Totusi, cum se explica faima sa incredibila ? Iata o serie de posibile explicatii :
Tehnica sfumato. Tabloul a fost pictat de un geniu care a inovat pictura folosind clarobscurul si tehnica sfumato. Pentru a obtine imponderabilitatea carnatiilor, Leonardo a adoptat tehnica glacis-ului (culoare clara si transparenta aplicata in pictura pe o culoare mai densa si servind la redarea clarobscurului), precum primitivii flamanzi. Acesta este modul in care a izbutit sa sugereze transparenta pielii. Artistul abandoneaza perspectiva geometrica, facand saltul la perspectiva atmosferica. Prima perspectiva mai persista, bineinteles, prin cele doua coloane prezente de fiecare parte a tabloului. Dar pictorul face sa se iveasca un lucru nou pentru vremea sa: o perspectiva aeriana, cu lumina ce vine din cer si strabate straturile umede si albastrii ale atmosferei. Aceasta problema fizica - patrunderea luminii solare spre lucrurile aflate in preajma noastra - devenise una dintre preocuparile majore ale pictorului. Poate ca acesta este adevaratul secret al surasului Giocondei, dar si taina suprema a Pamantului, a prezentei Soarelui si a luminii sale, misterul revelat al viziunii noastre asupra lucrurilor. La fel ca un mare om de stiinta, Leonardo reuseste, prin intermediul perceptiei, sa acceada la un inalt nivel de explicare a lumii. Nu cu ajutorul cifrelor, ci al pensulei. Dincolo de aceasta ideala impacare a stiintei cu arta (descoperita, iata, cu uneltele cele mai sofisticate), sa aruncam o ultima privire spre Gioconda, de data aceasta cu ochiul liber: cand ne uitam la ea, avem sentimentul ca ne urmareste din ochi. Spectatorul este luat drept martor al unei prezente vii, al unei fiinte in miscare, care insa, spre deosebire de cel ce o vede azi, are atributul eternitatii.
Freud explica "Mona Lisa" prin homosexualitatea si narcisismul artistului! Portretul Monei Lisa nu il va lasa indiferent nici pe Sigmund Freud, care, intrigat de faimosul sau zambet va incerca sa il intrepreteze. O astfel de analiza il va determina sa prezinte o teza potrivit careia, zambetul Monei Lisa este o manifestare a subconstientului artistului, legata de instrainarea de mama sa, la varsta de patru ani. Este de fapt misteriosul zambet pe care chiar mama lui il avea - un amestec intre cumpatare si seductie. in plus, ceea ce insusi Vasari mentioneaza, este faptul ca primele schite, primele incercari ale lui Leonardo reprezentau "chipuri de femei razand sau zambind". Psihanalistul austriac va pune in evidenta faptul ca in general mamele homosexualilor erau cel mai adesea femei cu un caracter energic, care se impuneau in fata barbatului, degradand in acest mod rolul sau in postura de tata; acolo unde tatal lipsea sau atunci cand disparea prematur, fiul era aproape total pus sub influenta feminina. in unele cazuri, dupa acest stadiu preliminar intervine o a doua etapa, pe parcursul careia, dragostea pentru mama nu poate urma un curs firesc si constient, ci se transforma in refulare. Baiatul refuleaza dragostea pentru mama sa, translatandu-se in locul ei, identificandu-se cu aceasta. Devine astfel homosexual; deseori, aceasta "tendinta" vine cu o completare - narcisismul. Consideratii stiintifice afirma cu certitudine ca cel care a devenit homosexual pe aceasta cale ramane in inconstient fixat pe imaginea mamei sale. Potrivit lui Freud, aceeasi explicatie este aplicabila si in cazul lui Leonardo. Relatia cu mama sa nu ii va fi propice dezvoltarii sale ulterioare - ii va determina o permanenta frustrare fata de femei; prin natura ocupatiei sale, va incerca de nenumarate ori sa realizeze o glorificare a maternitatii si sa readuca prin personajele sale zambetul care ii marcase copilaria - straniu, fermecator, enigmatic si imobil.
Furtul din 1911. Acest eveniment i-a adus lucrarii o publicitate imensa, opera devenind si mai adulata de presa. intreaga lume a urmarit cu sufletul la gura toata povestea.
Mona Lisa dadaista. in 1919, artistul dadaist Marcel Duchamp i-a adaugat mustati si cioc si a numit opera in mod teribilist L.H.O.O.Q. Titlul este un olograf care se poate pronunta "elle a chaud au cul", adica "are fundul fierbinte". Este vorba despre o carte postala infatisand-o pe Mona Lisa, dar careia Duchamp ii va adauga mustati si barba ŕ la Napoleon al III-lea pentru a o face sa para mai masculina - va implini, asa cum chiar el afirma - "un gest de provocare", gest destinat a-si arata sustinerea pentru miscarea dadaista, creata in jurul lui Tristan Tzara la Zürich in 1919 si care incepea sa se raspandeasca si la Paris. Va realiza acest ready-made pentru revista 391 a lui Francis Picabia. Mai tarziu, Duchamp va scrie ca singurul motiv pentru care facuse acest gest fusese acela de a o desacraliza.
Obiect de consum popular.
O opera de arta atat de valorosa a devenit repede un obiect de consum popular. A aparut in publicitate transformandu-se, treptat, intr-o emblema culturala suprasolicitata. Gioconda a inspirat numerosi pictori, care i-au facut cňpii si imitatii mai mult sau mai putin fidele. Corot, Robert Delaunay si Fernand Léger au inchipuit niste variatiuni indraznete. Suprarealistii au deturnat si ei tabloul iar dadaistul Marcel Duchamp i-a aplicat mustati si cioc. in alte versiuni, Gioconda a primit o pipa intre dinti, a fost infatisata calare pe motocicleta, ori a aparut deghizata in inger al mortii, in caine sau in sirena. in parcurile de distractii, este reprodusa pe un panou decupat in dreptul fetei, unde doritorii isi pot introduce propria mutra, fiind ulterior imortalizati de un fotograf. Giocondoclasti precum Jean Margat sau Hervé Le Tellier au facut din ea un personaj literar, iar Nat King Cole, Serge Gainsbourg sau Barbara au adus-o in spatiul muzicii.
Turneele din S.U.A. si Japonia. Faima Giocondei a fost consolidata dupa ce a fost tratata ca un star de cinema in timpul celor doua mari vizite pe care le-a efectuat in secolul XX: in 1963 in Statele Unite si in 1974 in Japonia (cu o escala si la Moscova). Pe parcursul scurtelor sale turnee, a fost contemplata de milioane de admiratori, care i-au dedicat un veritabil cult, cu ecouri inca vii. in anul 1962, Malraux a propus prezentarea Giocondei in Statele Unite, ca un omagiu adus soldatilor americani cazuti in Normandia, in 1944. Tabloul va face astfel o calatorie la bordul vasului "France", la prima clasa, fiind primita cu onoruri statale la Washington de catre presedintele John F. Kennedy. Peste 1,5 miloane de oameni au trecut atunci prin fata ei. in 1974, peste doua milioane de japonezi s-au inghesuit sa vada capodopera lui Leonardo. in 2004, portretul Lisei lui Giocondo a fost deplasat intr-o vitrina blindata, construita cu un substantial ajutor financiar japonez. Adevarul este ca in 1956, partea inferioara a tabloului suferise daune serioase in urma unui atentat cu o solutie acida, iar cateva luni mai tarziu un vizitator a aruncat in el o piatra!. Nici astazi "giocondomania" nipona nu pare sa-si fi sleit energiile.
Cea mai mare asigurare.
Cu prilejul vizitei in S.U.A., dintre anii 1962-1963, pictura va fi asigurata pentru suma de 100 de milioane de dolari, devenind astfel cea mai valoroasa pictura asigurata vreodata. Mai tarziu, va fi surclasata de alte cateva "rivale": Adčle Bloch-Bauer de Gustav Klimt, vanduta pentru suma de 135 milioane de dolari, apoi de Femeie III de Willem Kooning, vanduta in noiembrie 2006 pentru suma de 137,5 milioane dolari, in acelasi an fiind achizitionata pentru 140 milioane dolari si No.5 1948 a lui Jackson Pollock. Totusi, Mona Lisa ramane inca cea mai valoroasa pictura din lume intrucat, datorita inflatiei, cele 100 milioane dolari din 1962, valoreaza acum aproximativ 670 milioane de dolari.
"Eternul feminin".
Acest tablou este socotit adesea exemplul ideal al "eternului feminin". André Malraux credea ca Mona Lisa combina idealul de frumusete feminina greco-roman cu cel iudeo-crestin pentru a forma "eternul feminin". in acceptiunea cea mai simpla si mai curenta, "eternul feminin" reprezinta Femeia, care, sub diverse nume: Venus, Psyché, Elena, Isolda, Julieta etc. perpetueaza de-a lungul secolelor principiul frumusetii si al dragostei. Poate si din cauza asta Mona Lisa este cel mai faimos portret al tuturor timpurilor, ca si cel mai cunoscut tablou din lume.
Identitatea inca incerta.
Pe de alta parte, misterele identitatii sale sunt o parte esentiala a interesului pentru ea. Chipul din tablou este inca "neidentificat" si astfel lucrarea continua sa se prezinte ca taram al infinitelor variatii de opinie. Probabil aceste variatii alimenteaza discret faima lucrarii, dincolo de realizarea ei remarcabila. Caci, de fapt, Mona Lisa este ceea ce fiecare vrea sa fie.
